Filmele muzicale ale lui Vincente Minnelli

Filmele muzicale ale lui Vincente Minnelli

Cunoscut atât pentru numeroasele sale musical-uri cinematografice, cât și pentru și mai numeroasele sale filme non-musical, Vincente Minnelli a constituit de-a lungul timpului un motiv de dezbateri între critici, cineaști și cinefili. De o parte sunt cei care îl consideră un autor desăvârșit, cu o viziune autentică, iar, de cealaltă parte, cei care îl privesc doar ca „un pur stilist, care crede mai mult în frumusețe decât în artă”, după cum declară criticul american (auteurist) Andrew Sarris1. Îmi voi prezenta succinta mea analiză asupra filmografiei lui concentrându-mă exclusiv asupra filmelor sale muzicale.

Eliza, Alice, Dorothy, Marilyn: la donna e mobile?

Eliza, Alice, Dorothy, Marilyn: la donna e mobile?

Ediția din 1964 a Oscarurilor aduce în prim plan mai ales caractere originare din literatură cu aspecte de poveste care se luptă pentru distincția celui mai bun film: Mary Poppins, Zorba grecul, Thomas Becket, Dr. Strangelove și Galatea definesc atmosfera de bază. În afară de satira lui Kubrick toate nominalizările au primit măcar un premiu, dar adevărați adversari (și câștigătorii unanimi) au fost însă doamnele: atât în privința rolurilor cât și sub forma actrițelor care le-au interpretat. Mary Poppins este caracterul preferat al literaturii de copii engleze, dădaca cu imaginație bogată și puteri magice, în timp ce Galatea este eroina lui Bernard Shaw și a lui Ovidius, frumoasa statuie (nimfă) trezită la viață de rugăciunea și dragostea lui Pygmalion.

O amprentă americană

O amprentă americană

Subiectul pare tras de păr, la o primă vedere. Pentru că în zbuciumata sa existență, filmul românesc asimilează cu precădere alte școli și curente. La început, francofonia a decis ora exactă în cinematografia autohtonă din epoca sa pre- și protoistorică (după cum le etapizează criticul Valerian Sava). Apoi, pe măsură ce fascismul și nazismul se infiltrau cu nădejde în mentalul și politica de la București, creștea în cantitate și influența italiană, respectiv germană. Întoarcerea armelor din august 1944 s-a realizat nu doar pe tărâmul artei belice – ea are ca efect și inflația modelelor preluate de la marele frate bolșevizat. A șaptea artă nu se putea sustrage iureșului silnic prelungit pe o bună parte a obsedantului deceniu, întins mai bine de zece ani, începând cu 1948.

Imperiul contraatacă

Imperiul contraatacă

Succesul răsunător al Sunetului muzicii (The Sound of Music, r. Robert Wise, 1965)realizat de Fox, a dat o direcţie greşită pentru conducerea studiourilor mari, care începând cu anii ’60 au cheltuit sume enorme pe musicaluri pline de staruri, în timp ce generaţia crescută cu filmele-B ale American International Pictures a votat mai degrabă pentru producţiile lui Dennis Hopper şi Roger Corman, care proclamă libertatea dezlănţuită.

Cine îndrăzneşte, câştigă

Cine îndrăzneşte, câştigă

În ciuda problemelor iniţiale, fuziunea a părut a fi avantajoasă, deoarece în anul dinaintea unirii, 20th Century Pictures, aflat pe cealaltă parte a balanţei, a produs un film nominalizat la Oscar, care i-a asigurat un avantaj semnificativ după încheierea pactului pentru conducătorii care au criticat strategia de afaceri anterior utilizată.

Uşi rotative, atmosferă de hotel

Uşi rotative, atmosferă de hotel

Filmul în care mişună cei mai buni dintre cei mai buni ai Hollywood-ului este legenda în sine, şi cei care nu au văzut-o ştiu despre ce este vorba: săraci care par bogaţi şi bogaţi care par săraci într-un hotel din Berlin în perioada interbelică, în frunte cu melancolica balerină Garbo care vorbeşte cu accent. Grand Hotel este în acelaşi timp şi reţeta legendei care a fost încercată de multe ori: multe personaje (all star movie), un singur loc forfotind de oameni (tema Grand Hotel) şi acţiunea rezultată de aici care urmează mai multe filoane.

Din glamour în existenţă fantomatică

Din glamour în existenţă fantomatică

Deşi anii ‘50 au părut a fi o a doua epocă de aur pentru MGM, devenit sinonim cu Visul American şi povestea de succes, a doua parte a deceniului a adus un declin încet dar sigur studioului. Numele MGM a devenit o prezenţă permanentă a articolelor financiare în locul nominalizărilor la Oscar dar în ciuda dizolvării treptate profilul variat al studioului de odinioară rămâne.

Epoca de aur sub curcubeu

Epoca de aur sub curcubeu

Schimbările din cadrul conducerii şi a personalului de la începutul anilor ‘30 au transformat şi profilul studioului în decursul celor 10 ani: la finalul deceniului s-a schimbat atât garda starurilor cât şi secţiunea producătorilor dar în ciuda schimbărilor şi a crizei MGM este considerat cel mai important studio al industriei Hollywoodiene.

Musicalul favorit al Oscarului

Musicalul favorit al Oscarului

Filmul intitulat Poveste din cartierul de vest (West Side Story, r. Robert Wise, Jerome Robbins, 1961) – musical distins cu cele mai multe premii Oscar din toate timpurile – l-a înfrânt cu cele 10 statuete pe predecesorul său, Gigi (Gigi, r. Vincente Minnelli, 1958) în 1962, la a 34-a ediţie de decernare a Premiilor Oscar. Însă cu acest rezultat creaţia lui Jerome Robins şi Robert Wise a devenit competitivă nu numai în genul musicalului, deoarece până în ziua de azi trei filme au câştigat mai multe (11) premii Oscar: Ben-Hur (Ben-Hur, r. William Wyler, 1959), Titanic (Titanic, r. James Cameron, 1997) şi Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui (Lord Of The Rings: The Return Of The King, r. Peter Jackson, 2003).