Anul 2020 nu va dispărea fără urmă – Pandemia, așa cum o văd distribuitorii de filme și cinematografele

Piața distribuției de filme din România a scăzut cu mai mult de trei sferturi în 2020. Criza internațională cauzată de producția întreruptă și de festivalurile amânate a fost aprofundată la nivel local prin faptul că sălile de cinema au fost închise din martie până în septembrie, iar după doar o lună de funcționare limitată au fost închise din nou. La începutul anului 2021, deocamdată, acestea au fost redeschise doar în anumite locuri. Așteptările legate de proiecții în aer liber și online încă nu s-au împlinit, industria nu a primit sprijin special la nivel local, iar anul 2020 – chiar dacă pandemia se va opri – va avea un efect îndelungat. Am întrebat distribuitori de filme și operatori de cinema.

Requiem (deloc sublim) pentru un cinematograf – Povestea cinematografului clujean Corso

În anul 2020 doar clujenii mai în vârstă își mai aduc aminte că în curtea palatului Bánffy din centru a funcționat odinioară un cinematograf, într-o clădire în formă de „ceaun răsturnat”. De-a lungul funcționării sale instituționale sub diferite denumiri și a prezenței sale fizice care a durat cu ceva mai mult de 50 de ani, a oferit publicului filme (considerate la acea vreme) noi și a asigurat și alte servicii, fiind locul de desfășurare a unor ședințe, spectacole, acrobații.

Între calomnii și iubire – Figura lui Jenő Janovics în presa epocii Monarhiei Austro-Ungare

Viața și opera lui Jenő Janovics, director de teatru și cineast reprezintă o sursă necontenită de informații chiar și la un secol după perioada sa cea mai activă – cu toate acestea, portretul său se completează asemenea unui mozaic cu fiecare detaliu nou adăugat. Studiul de față vine să completeze acest mozaic, studiind ecoul activității lui Janovics în presa antebelică și din timpul Primului Război Mondial.

ARTA și orașul – Istoria de peste o sută de ani a unui cinema din Cluj

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. S-a deschis aproape deodată cu nașterea artei cinematografice, și supraviețuind războaie, schimbări politice și lupte culturale face și acum parte din viața Clujului. Istoria lui nu este doar istoria unei clădiri, ci el reflectă ultimul secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi subiective, personale ale memoriei.

Din trăirile cinematografului interbelic clujean

Din rola filmului istoriei cinematografiei clujene am încercat să decupăm două momente care ni s-au părut relevante pentru trăirile cinematografiei clujene interbelice. Pe de o parte, vom vorbi despre marele incendiu ce a cuprins cinematograful Urania, în anul 1927, iar pe de alta parte, vom prezenta eforturile de dezvoltare a cinematografiei clujene, zece ani mai târziu, adică măsurile ce se doreau inițiate de autorități la 1937 pentru amplificarea producției cinematografice.

Filme turnate la Cluj în perioada comunistă

Clujul a fost ales în perioada comunistă pentru a se filma scenele exterioare a trei pelicule românești: Corigența domnului profesor (1958-1966), Gaudeamus Igitur (1964) și serialul Pistruiatul (1973). Dincolo de poveștile care au prins viață aici, orașul a devenit el însuși un personaj, de multe ori mai atrăgător decât narațiunile pe care le-a găzduit. Multe dintre scene pot fi considerate imagini document care surprind transformările prin care a trecut urbea de-a lungul timpului. Acțiunea filmelor se petrece în perioade diferite: în interbelic (Corigența domnului profesor), anul 1944 (Pistruiatul) și anul 1964 (Gaudeamus Igitur), dar scenografia și recuzita sunt potențate de minunatele locuri care atrag magnetic atenția.

Filme mute clujene readuse la viață – Contagiunea (A métely) și În țara cnutului (A kancsuka hazájában)

În studioul de film din Cluj, condus de Janovics Jenő între 1913 și 1920, au fost produse mai mult de 60 de filme, însă astăzi pot fi vizionate aproape în întregime doar patru dintre acestea; restul au dispărut sau au fost distruse de-a lungul celor o sută de ani trecuți de atunci. Dintre filmele mute clujene dispărute, patru sunt într-o situație oarecum mai norocoasă. În cazul acestora s-au păstrat în moștenirea lăsată de Gyalui Jenő, scenaristul studioului, nu doar fotografii de platou, ci și peste o duzină de benzi de film scurte, de câteva cadre. Dintre acestea, am reconstruit filmele A métely (Contagiunea) și A kancsuka hazájában (În țara cnutului) în speranța că acestea vor contribui la cunoașterea cât mai completă a istoriei acestui studio.

Stea stătătoare: „eterna Anikó”

Stea stătătoare: „eterna Anikó” – Portret Ana Széles

Pe atunci când starurile erau numite stele de cinema, iar Facultatea de Teatru de la Târgu Mureş se numea Institutul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István, acesta era frecventat de o fată... Zveltă, blondă, zâmbitoare, cu ochi albaştri ca cerul senin, iar apariţia ei era atât de frumoasă ca o Ileană Cosânzeană reîntrupată. Ea a devenit steaua noastră stătătoare: Ana Széles.

De la filmul mut la filmele cu scop informativ şi educativ

De la filmul mut la filmele cu scop informativ şi educativ – Activitatea lui Jenő Janovics între cele două războaie mondiale

Sintezele elaborate despre cariera complex a lui Janovics Jenő nu omit niciodată să amintească despre calităţile excepţionale organizatorice şi de lider ale omului de teatru. Ambiţiile sale artistice s-au combinat cu simţ pragmatic excepţional, rămânând neobosit şi după marea schimbare istorică din 1918: a încercat să reînvie teatrul, să îşi păstreze activităţile cinematografice, nerenunţând nici la producţia de film. Referitor la perioada de după Primul Război Mondial, putem să tragem nişte concluzii pertinente din filmele cu scop informativ şi educaţional.