Scenariștii – Partea a 2-a

Scenariștii – Partea a 2-a

Înainte de a mai aminti alți câțiva scenariști hârșiți ai filmului românesc, să trecem încă o înfrângere pe răbojul lui Eugen Barbu. Ea s-a numit Groapa, pe care nu el și-a săpat-o, ci alții au săpat-o pentru dânsul. Părăsind terenul minat al calamburului literar, trebuie să spunem răspicat: din 1957, de la apariția romanului în chestiune, cinematografia română a avut la dispoziție un scenariu tarantinian in nuce; NICI UNUL dintre regizorii români cei plini de har nu i-a intuit potențialul și nu a cerut convertirea acestuia în film. Scenariștii români, marcați de boala numită mâncătorime colegială, au tăcut, de asemenea, mâlc. I-a imitat autorul textului însuși. 

Scenariștii

Scenariștii

Vom lua în considerare aici doar scriptwriterii pur-sânge, adică cei care se ocupau cu scrisul ca meserie stabilă, pe care o exercitau regulat și din care trăiau. Am selectat câțiva autori pe care i-am considerat importanți prin influența lor asupra filmului românesc.

Back to the Story – manualul şi metoda

Back to the Story – manualul şi metoda

Primul manual de scenaristică tradus în limba română, nu mai devreme de anul trecut, este, din fericire, unul dintre cele mai importante – şi mai consultate – volume din domeniu apărute în spaţiul anglo-saxon.

De la Story la personaj şi încoace

De la Story la personaj şi încoace

Story este unul dintre cele mai importante ghiduri la care apelează mulţi dintre profesioniştii şi amatorii de cinematografie din zilele noastre. Nu te învaţă „tehnica” din spatele unui scenariu provocator, ci „mecanismul” oricărei poveşti bine spuse. Cunoaşte-ţi personajele, gândeşte, motivează, fii atent la conflict, caută extremele, scrie, rescrie, provoacă limitele existenţei umane! Inspiraţia poate apărea de oriunde, însă modelarea ei ţine de dominarea unui meşteşug ancestral: arta de a povesti. Cartea a apărut în 1997 şi a fost tradusă în limba română la sfârşitul anului trecut.

„Scenariul e literatura cea mai complexă”

„Scenariul e literatura cea mai complexă”

„Am rămas la critica şi istoria filmului, şi am povestit «cursiv, coerent» cum aveţi amabilitatea să apreciaţi, fiindcă aşa simţeam, aşa retrăiam pulsul întâmplărilor şi fiindcă scriind despre filme, aveam imaginea spectacolului epic al timpului lor.”