Câștigarea alegerilor de către Partidul Muncitoresc Național-Socialist și Adolf Hitler în 1933 a marcat începutul îndepărtării evreilor din industria filmului. În aprilie 1933 au fost interzise toate filmele la care au lucrat evrei. În iunie au fondat Filmkreditbank (Hugenberg a ajuns chiar ministru al economiei), dar UFA se menținea deocamdată tare pe poziție.
Unitatea de producție a UFA – UFI din Neubabelsberg a rămas blocată în zona de est ocupată de ruși în 1945 și în urma sovietizării s-a transformat în studio.
Împreună cu alte țări din Europa și Imperiul German se poate lăuda cu faptul că a descoperit filmul; frații Skladanowski, în paralel cu frații Lumière, și-au prezentat aparatul în 1895. Filmul german timpuriu a rămas la faza de experimentare tehnica; studioul cu acoperiș de sticlă al lui Oskar Messter, experimentările lui cu filmul cu sonor și dispozitivul de transmitere a peliculei de film (metoda germană de îmbinare) sunt toate produsele acestei ere.
Partea bună a celei de-a a 64-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin: nivelul Competiţiei a fost mai ridicat decât în anii trecuţi. Partea proastă: s-a dovedit, din nou, că filmele din selecţia oficială şi din palmaresul juriului sunt decise şi pe baza unor criterii extraestetice, legate de interesele financiare ale mai-marilor industriei cinematografice.
