Scenariștii – Partea a 2-a
Înainte de a mai aminti alți câțiva scenariști hârșiți ai filmului românesc, să trecem încă o înfrângere pe răbojul lui Eugen Barbu. Ea s-a numit Groapa, pe care nu el și-a săpat-o, ci alții au săpat-o pentru dânsul. Părăsind terenul minat al calamburului literar, trebuie să spunem răspicat: din 1957, de la apariția romanului în chestiune, cinematografia română a avut la dispoziție un scenariu tarantinian in nuce; NICI UNUL dintre regizorii români cei plini de har nu i-a intuit potențialul și nu a cerut convertirea acestuia în film. Scenariștii români, marcați de boala numită mâncătorime colegială, au tăcut, de asemenea, mâlc. I-a imitat autorul textului însuși.
