Beretele verzi
Cinematografia românească contemporană, cu aerul ei meschin monotematic, n-are nevoie de muzica de film cum nu are nevoie nici de cascadori. Iar breasla ultimă capătă aura meseriilor demult uitate. Revine când și când evocarea dantelăriilor pierdute, dar apusul se dovedește iremediabil. Ca și amintirea fostei industrii aviatice românești, ocupația care dă titlul articolului ține de incredibil și utopic. Cine să mai învie timpurile de altădată? Și la ce bun? O bășcălie e preferabilă fiind și mai scurtă.
