Succesul răsunător al Sunetului muzicii (The Sound of Music, r. Robert Wise, 1965)realizat de Fox, a dat o direcţie greşită pentru conducerea studiourilor mari, care începând cu anii ’60 au cheltuit sume enorme pe musicaluri pline de staruri, în timp ce generaţia crescută cu filmele-B ale American International Pictures a votat mai degrabă pentru producţiile lui Dennis Hopper şi Roger Corman, care proclamă libertatea dezlănţuită.
În ciuda problemelor iniţiale, fuziunea a părut a fi avantajoasă, deoarece în anul dinaintea unirii, 20th Century Pictures, aflat pe cealaltă parte a balanţei, a produs un film nominalizat la Oscar, care i-a asigurat un avantaj semnificativ după încheierea pactului pentru conducătorii care au criticat strategia de afaceri anterior utilizată.
Istoria studioului 20th Century Fox se aseamănă cu subiectele animate ale blockbuster-urilor produse de către acesta: accidentele întâmplătoare şi moartea timpurie au influenţat într-un mod la fel de decisiv soarta acestuia, precum şi invenţiile care au schimbat industria filmului la nivel global sau momentele de criză, politice şi financiare, care au lovit lumea întreagă. Compania care a fost aproape de faliment de mai multe ori, cu toate că a trăit eşecuri, se bucură de 30 de ani de un happy end fără sfârşit.
