Cinematograful post-‘organic’
Trecerea cinematografului de la peliculă la digital implică mai mult decât o schimbare tehnologică. O întreagă filieră teoretică a filmologiei evidenția realismul inerent al imaginii cinematografice, iar argumentele ei se aplică din ce în ce puțin pe măsură ce filmul e conceput într-un grad tot mai mare în post-producție. Structurile neliniare şi interactive caracteristice mediilor digitale au alte influenţe creative, alt mod de funcţionare şi, deci, altă fenomenologie decât filmul care era conceput pe peliculă, ca mulaj în lumină a obiectelor din faţa camerei de filmare.
