Comediograful. Partea a 2-a

Comediograful. Partea a 2-a

Anul e 1962. Tocmai se încheie victorios colectivizarea agriculturii, prilej de festive adunări în proaspăt inauguratul Pavilion Expozițional. Fericitul eveniment lasă țărănimea română durabil traumatizată, pentru decenii la rând. Poetul Mihail Beniuc, altfel culant față de regim, întâmpină minunata izbândă cu o poezie sfâșietoarea: Cântec despre cai. Iar Geo Saizescu își face primul lung-metraj.

Rebel şi comunist

Rebel şi comunist

Titlul pare o contradicţie. Fiindcă lucrurile au evoluat întotdeauna aşa: teoretic o doctrină revoluţionară, comunismul aplicat în practică dă naştere unor regimuri unde conformismul e o valoare mai capitală decât Capitalul lui Marx. Dacă Lenin s-ar întreba, din sarcofagul unde e expus, ca o murătură în vitrină: „se adaptează tânărul nostru la filmul comunist?” – răspunsul venit de la tovarăşii cu munci de răspundere ar suna cam aşa: „Ce adaptare, tovarăşi? Tânărul nostru este devreme la şcoală, devreme acasă, nu-l interesează sexul, nici măcar opus, pasiunea lui sunt problemele de producţie şi noua revoluţie agrară la sate.” Şi tovarăşii ar avea, ca întotdeauna dreptate. Chiar şi când, de fapt, nu au.