Un loc unde fiecare poate fi pe filmul lui!

Un loc unde fiecare poate fi pe filmul lui!

La mijlocul lunii iulie 2014 s-a terminat campania inițiată de Festivalul Internațional de Film Transilvania care avea ca scop strângerea fondurilor necesare pentru salvarea depozitului de filme a fostei Regii Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor (RADEF). Ce s-a schimbat de atunci la fața locului? La ce ne putem aștepta în viitor în privința depozitului de pe strada Maiakovski? Sub îndrumarea coordonatoarei proiectului, Roxana Tarko am vizitat acest centru transilvănean al cinematografiei care în urmă cu 10 ani a adăpostit încă mii de role de film.

Tiffanaliză

Tiffanaliză

A mai trecut o ediție din Transilvania International Film Festival. O ediție mușcată de criză, chiar dacă urmele de dinți nu s-au văzut clar, că doar nu era un film cu vampirul național. Nu de patimile economice ne plângem noi, spectatorii, ci de faptul că festivalului are un sfârșit. Și, ca la toate lucrurile bune, acesta are nerușinarea să vină prea repede.

În contra analfabetismului cinematografic

În contra analfabetismului cinematografic

Clujeanul (prin adopţie) Ioan-Pavel Azap este unul dintre foarte puţinii critici de film din provincie care sunt cunoscuţi şi citiţi (în măsura în care criticii de film mai sunt azi cunoscuţi şi citiţi…) şi în Bucureşti. Îl ajută bogata sa cultură cinematografică şi puterea sa de a-şi convinge cititorii de justeţea verdictelor critice.

Debuturi importante din anii ’90 (X.)

Prin E pericoloso sporgersi, Asfalt tango şi Filantropica, Nae Caranfil şi-a făcut cu vârf şi îndesat „stagiul” de actualitate, fiind el însuşi – singur! – „un nou val românesc”, iar prin Dolce far niente anunţă capodopera de până acum a filmografiei sale şi unul din filmele-reper ale cinematografiei române: Restul e tăcere.

TIFF-ul ca instituţie

TIFF-ul ca instituţie

Am ajuns să trăim a 11-a ediţie a TIFF-ului. A devenit clar pentru oricine că festivalul reprezintă cel mai important eveniment cultural al Clujului. Să ne gândim numai ce frumos ar fi dormit oraşul sub căldura verii sau sub ropotele de ploaie rece care ne-au pus rezistenţa fizică la încercare, dacă duhul cinematografului nu l-ar fi adus la viaţă, ca prinţul pe Frumoasa din Pădurea Adormită.

Festivalul Lună Plină – Impresii

Festivalul Lună Plină – Impresii

Între 16 și 19 august, fanii filmelor horror au putut participa la un festival pe placul lor, asta dacă au fost dispuși să se aventureze în inima Transilvaniei. Lună Plină a avut loc într-o comună numită Biertan, pe lângă drumul ce leagă Mediașde Sighișoara.

Alexandru Tatos: cineast de vocaţie 1.

Alexandru Tatos: cineast de vocaţie 1.

Alexandru Tatos a fost o prezenţă socială discretă, dar cu o coloană vertebrală mult mai puţin flexibilă decât a majorităţii confraţilor. Firescul, naturaleţea, autenticitatea şi, nu în ultimul rând, inefabilul filmelor sale depăşesc şi fac superfluă discutarea operei în termeni de capodoperă, geniu, maestru.