Următorul său film artistic se poate considera o operă clar buñueliană. Pelicula O passado e o presente din 1971 este o comedie neagră, în care în centrul acțiunii este un cuplu de clasă mijlociu-superioară: femeia își jelește și își adoră primul soț, care a decedat, și își urăște cel de-al doilea soț, cu care trăiește.
În data de 2 aprilie 2015, la vârsta de 106 ani, a decedat Manoel de Oliveira, unul dintre cei mai prolifici și cei mai în vârstă regizori de filme al epocii noastre, care în ultimii 30 de ani a fost distins cu mai multe premii pentru întreaga sa activitate, deoarece nimeni nu se aștepta ca cineva în vârstă de 100 de ani să producă noi filme an de an. Totuși așa s-a întâmplat.
În afară de Joseph L. Mankiewicz nu mulţi – adică, nimeni, nu poate să spună despre sine că a încasat aproape toate premiile la Gala Oscar-urilor doi ani la rând, în categoria cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu (All About Eve şi A Letter to Three Wives. Mankiewicz nu doar că s-a descurcat minunat cu acest rol dublu, dar şi-a ţinut şi puşculiţa de producător deschisă, vânând producţii promiţătoare în căutare de finanţare.
Imaginea pe care ţi-o faci despre Liviu Ciulei este aceea a unei orchestre, în care Maestru cântă la toate instrumentele simultan, dirijează, ba se mai ocupă şi cu eclerajul, şi de scenografie. Nici vorbă aici de hiperbolă sau de clişeu jurnalistic; pur şi simplu realitatea oblige. Un portret al artistului va aluneca inevitabil în apologie, fără ca autorul să fie vinovat cu ceva.
