Samuel Fuller a fost mai întâi veteran de război și abia după aceea regizor de film – și asta nu numai în ordine biografică. Filmele lui de război sunt lipsite de orice vis de glorie și pline de incidente și personaje excentrice de pe front pe care scenariștii hollywoodieni n-ar fi fost în stare să le inventeze.
Comentând stilul ostentativ al lui Samuel Fuller, criticul Andrew Sarris l-a numit pe regizor „un primitiv american autentic”. Alţii au observat că eclerajul expresiv folosit de Fuller, compoziţia cadrului (foarte uşor de receptat) şi actorii (care au fizionomii izbitoare, sunt filmaţi frecvent în prim-plan pentru emfază şi joacă histrionic) sunt ultimele vestigii ale filmului mut în cinemaul american din anii ’50 şi ’60. Pentru a urmări filmele lui Samuel Fuller nu e nevoie de multe speculaţii şi interpretări sofisticate – tot ce merită discutat e la suprafaţă.
