Un istoric al animaţiei româneşti de până la 1989
Devenită rara avis pentru împătimiții genului, animația clasică din România, așa cum s-a configurat ea până în 1989, a fost o Cenușăreasă a criticii, în toată perioada respectivă apărând o singură lucrare exegetică specializată, „A opta artă” 1 de Simelia Bron (urmată, după ani, de o sinteză personală prilejuită de centenarul cinematografiei naționale 2). Retrospectivele realizate la festivalul Animest au creat mai recent câteva spoturi fugare de interes asupra acestui fenomen, care altădată asigura o bună parte din cifrele de export ale cinematografiei naționale.
