Ore astrale ale filmului românesc 3.

Ore astrale ale filmului românesc 3.

Dincolo de controversele privind paternitatea filmului, gradul de implicare a unuia sau altuia dintre realizatori, scandalurile legate de drepturile de proprietate și dividende, de mecenatul sau „meschinăria” lui Leon Popescu, de calitatea de precursor și de destinul tragic al lui Grigore Brezeanu ori de rolul de regizor al lui Aristide Demetriade, de valoarea sa artistică sau de lipsa acesteia, Independența României rămâne o piatră de hotar în cinematografia română.

Debuturi importante din anii ’90 (X.)

Prin E pericoloso sporgersi, Asfalt tango şi Filantropica, Nae Caranfil şi-a făcut cu vârf şi îndesat „stagiul” de actualitate, fiind el însuşi – singur! – „un nou val românesc”, iar prin Dolce far niente anunţă capodopera de până acum a filmografiei sale şi unul din filmele-reper ale cinematografiei române: Restul e tăcere.

Incursiune în perimetrul filmului mut românesc 1.

Incursiune în perimetrul filmului mut românesc 1.

Într-o perioadă în care s-ar părea că trăim sub semnul prezentului continuu atât în societate cât și în cultură, cu prea puține flash-backuri regenerative și nu cu multe salturi avântate spre utopicul ideatic, invitația de a zăbovi asupra epocii filmului mut este salutară. Ea vine să proiecteze un meritat spot de lumină asupra începutului autohton al unui demers care de-a lungul timpului s-a văzut plimbat de la cărțile soioase de „Poker” la cutia cu etichete gen „Cannes-ul românilor”.