Tag: război

Materie primă umană

Materie primă umană

Dacă ar trebui să facem rapid o enumerare a filmelor de ficțiune ce aveau ca temă Primul Război Mondial, atunci ne-ar veni în minte numele unor regizori ca Kubrick (Cărările gloriei, 1957), David Lean (Lawrence al Arabiei, 1962) și Lewis Milestone (Nimic nou pe frontul de vest, 1930). Dintre aceste pelicule doar ultimul a fost filmat înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Se pare că arhetipurile filmelor de război s-au dezvoltat în urma și ca urmare a celei de-a doua conflagrații, dar este chiar invers.

The Archers – o mini-fabrică de vise

The Archers – o mini-fabrică de vise

Neoficial, Michael Powell era regizorul, iar Emeric Pressburger era scenarist pentru filmele la care lucrau împreună. Cel puțin, asta indică mărturiile celor din jur și experiența lor de lucru de dinainte ca producătorul Alexander Korda să le facă cunoștință și să lucreze împreună la filmul The Spy in Black (1939).

Copilul Hiroshimei

Copilul Hiroshimei

Shindo Kaneto – cel mai vârstnic regizor japonez – şi-a sărbătorit în aprilie 2012 aniversarea de 100 de ani, iar peste o lună s-a stins din viaţă. Cariera regizorului a fost determinată în mare măsură de faptul că s-a născut la Hiroshima. El a regizat 49 de filme şi a scris peste 200 de scenarii, fiind printre altele recrutat în cel de-al doilea război mondial. 

Extraordinara Mrs. Miniver

Extraordinara Mrs. Miniver

În data de 4 martie 1943, când a avut loc cea de-a 15-a gală a decernării premiilor Oscar, Statele Unite erau deja în război de un an. Acest fapt a avut un efect din ce în ce mai puternic asupra punctului de vedere a poveştilor hollywoodiene, din ce în ce mai multe filme conţineau idei patriotice sau anti-naziste. Dintre cele 10 filme nominalizate în categoria celui mai bun film 4 povesteau în mod direct despre război, printre ele şi filmul câştigător, Mrs. Miniver.

Endlösung – prin prisma fabricii de vis

Endlösung – prin prisma fabricii de vis

Decenii întregi, genocidul evreilor din cel de-al doilea război mondial a lipsit din discursul public cinematografic american, până şi marile epopee despre război (Battle of the Bulge / Bătălia din Ardeni; A Bridge Too Far / Un pod prea îndepărtat) atingând această problemă doar în mod tangenţial. După Holocaust (1978), serialul TV de Marvin J. Chomsky s-a produs o schimbare de mentalităţi, însă adevăratul punct de cotitură se leagă de numele lui Steven Spielberg, un om pe care la momentul respectiv nimeni nu l-a văzut în stare să ecranizeze o poveste de asemenea amploare.

Recrutul în iad

Recrutul în iad

Cu ajutorul Plutonului, Stone transpune în practică un vis mai vechi de-a lui şi încasează patru premii la a 59-lea gală a Oscarurilor (între care premiul pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor). Drumul până la covorul roşu a fost lung şi anevoios: în primul rând trebuia să supravieţuieşti războiului din Vietnam, mai apoi numeroaselor refuzuri venite din partea producătorilor-şi în final să treci prin două luni de filmări în junglă.

Colecţionarii de cruci

Colecţionarii de cruci

Epoca istoriei filmului cu cea mai mare influenţă de după cel de-al doilea război mondial a fost neorealismul italian. Sunt multe discuţii şi în prezent despre care sunt adevăratele opere „neorealiste”, cert este faptul că, stilul lui de Sica, Visconti şi Rosselini au creat valuri asemănătoare în toate ţările. În ciuda acestui aspect, perioada neorealismului francez-exagerând puţin – s-a cristalizat într-o singură peliculă: în drama lui René Clement cu titlul Jocuri interzise.

Război şi căutarea drumului. Destrămarea Iugoslaviei în oglinda filmelor

Război şi căutarea drumului. Destrămarea Iugoslaviei în oglinda filmelor

După reuşitele internaţionale înregistrate în anii 1980, după destrămarea republicii federative, filmul iugoslav îşi sfârşeşte existenţa. În timpul războiului civil al anilor ‘90 şi industria de progil, la rândul său, se fragmentează între statele membre. Studiourile naţionale de film ale ţărilor astfel născute, create cu un succes mai mare sau mai mic, se confruntă până în zilele noastre cu lipsa resurselor.

Ultimul act. Evoluţia filmului iugoslav între anii 1973–1990

Ultimul act. Evoluţia filmului iugoslav între anii 1973–1990

Între 1973 şi 1990 în Iugoslavia s-au desfăşurat procese antagoniste. La mijlocul anilor ‘80 – după o perioadă mai modestă – apare pe scena internaţională ultima mare generaţie de cineaşti. Consecutiv morţii lui Tito, nici cultura, nici politica nu poate să frâneze destrămarea Federaţiei Iugoslave.

Introducere

Introducere

Chiar şi pentru cei care sunt familiarizaţi în domeniul culturii filmului slav, este foarte greu să disocieze fostul corpus iugoslav de filme în funcţie de necesităţile naţional-cinematografice ale statelor ulterior formate. După destrămarea Iugoslaviei, activitatea studiourilor naţionale nou create este cât se poate de elocventă.