De la filmul mut la filmele cu scop informativ şi educativ

De la filmul mut la filmele cu scop informativ şi educativ

Sintezele elaborate despre cariera complex a lui Janovics Jenő nu omit niciodată să amintească despre calităţile excepţionale organizatorice şi de lider ale omului de teatru. Ambiţiile sale artistice s-au combinat cu simţ pragmatic excepţional, rămânând neobosit şi după marea schimbare istorică din 1918: a încercat să reînvie teatrul, să îşi păstreze activităţile cinematografice, nerenunţând nici la producţia de film. Referitor la perioada de după Primul Război Mondial, putem să tragem nişte concluzii pertinente din filmele cu scop informativ şi educaţional.

The Archers – o mini-fabrică de vise

The Archers – o mini-fabrică de vise

Neoficial, Michael Powell era regizorul, iar Emeric Pressburger era scenarist pentru filmele la care lucrau împreună. Cel puțin, asta indică mărturiile celor din jur și experiența lor de lucru de dinainte ca producătorul Alexander Korda să le facă cunoștință și să lucreze împreună la filmul The Spy in Black (1939).

De la Nistru până la limita de jos a cerului

De la Nistru până la limita de jos a cerului

O nominalizare la Premiul Oscar1 a atras atenția din nou asupra filmului moldovenesc după ce acesta, timp de o perioadă lungă, părea mort. Industria filmului din țara vecină însă fusese înflorit, multe premii internaționale fiind câștigate de producții autohtone. După destrămarea Uniunii Sovietice totul s-a prăbușit, iar de atunci cinematografia din Republica Moldova încearcă să-și revină. De data aceasta, pare să aibă un elan eficient.

Autor de desene animate în tricou cu dungi

Autor de desene animate în tricou cu dungi

Oricât de nemulţumit ar fi fost Zdeněk Miler de cum arăta Cârtiţa, totuşi acesta a devenit emblema lui. El avea o înţelegere profundă în ceea ce priveşte curiozitatea copiilor, lucrurile care captează atenţia prichindeilor, iar desenele sale animate scurte erau menite în primul rând pentru distracţia şi educarea celor mici. Maestrul ceh al desenelor animate europene a decedat la vârsta de 90 de ani, la data de 30 noiembrie 2011.

Universul de peliculă, de la Weimar până la Babel

Universul de peliculă, de la Weimar până la Babel

Câștigarea alegerilor de către Partidul Muncitoresc Național-Socialist și Adolf Hitler în 1933 a marcat începutul îndepărtării evreilor din industria filmului. În aprilie 1933 au fost interzise toate filmele la care au lucrat evrei. În iunie au fondat Filmkreditbank (Hugenberg a ajuns chiar ministru al economiei), dar UFA se menținea deocamdată tare pe poziție.

Propaganda în filmul românesc 4.

Propaganda în filmul românesc 4.

Între 1963 şi 1989, în România s-au realizat în jur de 60 de lungmetraje de ficţiune cu fundal istoric (având acţiunea plasată până la Primul Război Mondial, adică până la intrarea în scenă a hiperbolizaţilor ilegalişti comunişti), însă numai jumătate dintre ele sunt încadrate în general în epopeea cinematografică naţională, celelalte fiind filme de aventuri (de exemplu, cu haiduci) şi/sau fără personaje relevante istoric. Exceptând adaptările după Mihail Sadoveanu, filmele epopeii cinematografice sunt bazate pe scenarii originale, inspirate de obicei din evenimente documentate. De la scriitori la regizori, de la compozitori la cascadori, neuitând contribuţia esenţială a creatorilor de decoruri şi costume, în jurul acestui gen s-a creat o adevărată industrie, extrem de profitabilă.

Propaganda în filmul românesc 3.

Propaganda în filmul românesc 3.

De la Răsună valea şi până la Avalanşa (r. Gheorghe Turcu, 1959), de-a lungul anilor ’50 s-au lansat în cinematografe 31 de lungmetraje de ficţiune româneşti, majoritatea cu un pronunţat caracter propagandistic. Totuşi, anticipând parcă „dezgheţul” din anii ’60, regulile jocului devin treptat mai maleabile: apar coproducţiile cu Franţa, revin ecranizările după Caragiale, însoţite de adaptări după Panait Istrati sau Mihail Sebastian, se realizează comedii, chiar şi muzicale… Însă propagandiştii comunişti, care au câştigat mult în experienţă şi în subtilitate, pregătesc o nouă lovitură.

Propaganda în filmul românesc 2.

Propaganda în filmul românesc 2.

Dacă în Răsună valea români din cele mai diverse categorii socio-profesionale veneau entuziaşti să muncească voluntar la calea ferată Bumbeşti-Livezeni (aşa cum o vor face, în numeroase filme ulterioare, pe toate şantierele patriei), în alte producţii cinematografice de propagandă ţăranii de bună-credinţă acceptă voioşi să-şi cedeze pământurile, pentru care se răsculaseră strămoşii lor, gospodăriilor agricole de stat, create după modelul sovhozurilor sovietice.

Propaganda în filmul românesc 1.

Propaganda în filmul românesc 1.

Chiar dacă de-abia regimurile comuniste şi fasciste ale secolului XX au folosit propaganda cinematografică la capacitatea ei maximă şi pe scara cea mai largă, primele tentative sistematice de modelare a opiniei maselor s-au infiltrat în arta „umbrelor mişcătoare” la puţin timp de la naşterea ei. Actualităţile reconstituite din perioada războiului hispano-american pentru controlul Cubei (1898) sunt dovezile cele mai evidente.

Ca plumbul în sânge

Ca plumbul în sânge

Filmul românesc a fost, este și va fi lucrarea oamenilor. Ca peste tot în lume. Prin urmare, nu s-a sustras și nu se va putea sustrage niciodată celor omenești. Și cinematograful nostru s-a întinat atunci când împrejurările politice au cerut-o, iar efectele insidioase ale propagandei politice nu au rămas necunoscute nici acestui domeniu de activitate.

Rebel şi comunist

Rebel şi comunist

Titlul pare o contradicţie. Fiindcă lucrurile au evoluat întotdeauna aşa: teoretic o doctrină revoluţionară, comunismul aplicat în practică dă naştere unor regimuri unde conformismul e o valoare mai capitală decât Capitalul lui Marx. Dacă Lenin s-ar întreba, din sarcofagul unde e expus, ca o murătură în vitrină: „se adaptează tânărul nostru la filmul comunist?” – răspunsul venit de la tovarăşii cu munci de răspundere ar suna cam aşa: „Ce adaptare, tovarăşi? Tânărul nostru este devreme la şcoală, devreme acasă, nu-l interesează sexul, nici măcar opus, pasiunea lui sunt problemele de producţie şi noua revoluţie agrară la sate.” Şi tovarăşii ar avea, ca întotdeauna dreptate. Chiar şi când, de fapt, nu au.

Versatilicus

Versatilicus

Victor Iliu a fost supranumit Angelicus, deşi nu era nimic îngeresc în alcătuirea fiinţei sale nelipsită de har polemic. Dacă e aşa, Paul Călinescu ar trebui să răspundă la apelativul de Versatilicus

Andrei Blaier: Scântei şi flăcări 1.

Andrei Blaier: Scântei şi flăcări 1.

Andrei Blaier a fost un regizor prolific şi predominant mediocru, conformist chiar. Dar a avut câteva sclipiri care îi salvează biografia artistică, importante din perspectiva consolidării şi validării cinematografiei româneşti (şi) altfel decât prin opere de excepţie.