Corneliu Porumboiu – de la Vaslui la Bucureşti, via Cannes (1.)

Corneliu Porumboiu – de la Vaslui la Bucureşti, via Cannes (1.)

Regizorul vasluian – îl numim astfel nu doar pentru că este „de baştină” din Vaslui, ci şi pentru că este singurul regizor român care a impus un alt topos citadin în filmul românesc, altul decât cel bucureştean, chiar dacă oraşul nu este numit în filmele sale – Corneliu Porumboiu este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai Noului Cinema Românesc (sintagma, lansată de Alex. Leo Şerban, este mult mai potrivită decât cea de Noul val). Cel puţin în primele sale două lungmetraje, A fost sau n-a fost? şi Poliţist, adjectiv, Porumboiu se dovedeşte a fi un mare regizor. Despre reţinerile semnatarului acestor rânduri cu privire la cea mai recentă premieră a sa, Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, veţi putea citi în partea a doua a acestui text.

Film noir a trăit, trăieşte şi va trăi: neo-noir-ul

Film noir a trăit, trăieşte şi va trăi: neo-noir-ul

Deşi conform evidenţelor oficiale pelicula The Touch of Evil (1958) a lui Orson Welles (cu Welles, Charlton Heston şi Janet Leigh) a încheiat seria film noir-ului, chiar şi până în ziua de azi putem să ne întâlnim cu descendenţii săi. Atât interesul regizorilor cât şi cel al publicului au rămas neschimbate, şi nu a avem nici un motiv să credem că popularitatea şi forţa de atracţie a film noir-ului ca scădea în viitor.

Soartă de poliţist

Soartă de poliţist

„Sam nu numai că investighează, Sam are o soartă” – conchid în legătură cu Şoimul maltez teoreticienii Ildikó Berkes şi Károly Nemes vorbind despre esenţa filmului cu detectivi. Destinul detectivului este unul uman, mai presus de lupta împotriva păcatului. Povestea filmului este definită nu doar de urmărirea şi prinderea infractorilor ci mai ales de acea felie din viaţa detectivului pe care avem posibilitatea de a o cunoaşte cu ocazia anchetei.