Un istoric al animaţiei româneşti de până la 1989

Un istoric al animaţiei româneşti de până la 1989

Devenită rara avis pentru împătimiții genului, animația clasică din România, așa cum s-a configurat ea până în 1989, a fost o Cenușăreasă a criticii, în toată perioada respectivă apărând o singură lucrare exegetică specializată, „A opta artă” 1 de Simelia Bron (urmată, după ani, de o sinteză personală prilejuită de centenarul cinematografiei naționale 2). Retrospectivele realizate la festivalul Animest au creat mai recent câteva spoturi fugare de interes asupra acestui fenomen, care altădată asigura o bună parte din cifrele de export ale cinematografiei naționale.

Incursiune în perimetrul filmului mut românesc 2.

Incursiune în perimetrul filmului mut românesc 2.

În pofida unor încercări mai palide sau cu mai multă jactanță venite din exterior, cinematografiștii autohtoni vor continua așadar să-și taie partea leului după primul război, sub zodia unui conservatorism care peste decenii își va găsi reversul în momente de subordonare totală cerințelor de maximă serie B aterizate de peste Ocean în studiourile din preajma orașului păstorit de ciobanul Bucur.