Ore astrale ale filmului românesc 8.

Ore astrale ale filmului românesc 8.

Ajunşi la această ultimă capodoperă a filmului românesc, care însă nu epuizează „lista”, se impune o evidenţă: toate cele şapte filme sunt ecranizări (şi scenariul Independenţei României este parţial inspirat de poeziile lui Vasile Alecsandri din ciclul Ostaşii noştrii, din care sunt preluate şi câteva personaje: Peneş, Sergentul), fapt ce spune ceva despre puterea de invenţie, despre originalitatea cineaştilor noştri: pentru a putea realiza opere filmice de referinţă, aceştia au avut nevoie (ceea ce nu mai este valabil pentru Noul val), de suportul solid al unor naraţiuni literare de prim raft, la rândul lor capodopere ale literaturii române.

Ore astrale ale filmului românesc 5.

Ore astrale ale filmului românesc 5.

Până la La Moara cu noroc (1957) al lui Victor Iliu, filmele românești de luat în seamă (avem în vedere doar lungmetrajele de ficțiune) erau extrem de puține, putând fi numărate pe degete.

Ore astrale ale filmului românesc 1.

Ore astrale ale filmului românesc 1.

Chiar dacă despre o (aproximativă) şcoală de film românească se poate vorbi numai odată cu afirmarea Noului Val, adică după anul 2000, au existat şi până atunci clipe de graţie care au marcat cinematografia română. „Miniserialul” Orele astrale ale filmului românesc îşi propune să prezinte – pe cât posibil obiectiv, dar şi din perspectiva unei asumate empatii auctoriale – câteva astfel de momente de excepţie, încercând un necesar şi, sperăm, util aide-mémoire al filmului românesc. Semnatarul acestor rânduri are convingerea – orgolioasă, e drept – că titlurile propuse sunt inatacabile, dar, în acelaşi timp, şi luciditatea necesară pentru a şti că nu deţine, pleonastic vorbind, monopolul exhaustivităţii. Drept urmare, îşi doreşte şi aşteaptă completările de rigoare.