Pe note de film 2.

Pe note de film 2.

Adrian Enescu este un modern care nu are nevoie de permisiune de la stăpânire. Alături de Mircea Florian se află în linia întâi a promovării muzicii electronice în România anilor ’70, pionieratul său în domeniu materializându-se prin LP-ul din 1976, Basorelief. Dar colaborarea sa cu filmul începe trei ani mai devreme, când Mircea Veroiu îi facilitează debutul cinematografic, prin muzica de la filmul Şapte zile (1973). Compozitorul nu se limitează doar la aceste direcţii, el activează şi în muzica uşoară, unde se distinge prin câteva evergreen-uri pentru cântăreţii români – Bună seara, iubite, cu Loredana Groza şi Ion Caramitru în duet, datând din 1988, fiind cea mai cunoscută piesă, dar nu singura.

Pe note de film 1.

Pe note de film 1.

Abordăm, cu rândurile de mai jos, un domeniu pe cât de mirific pe atât de necunoscut: muzica românească de film. E un continent neexplorat, cu multe semne de exclamare. Harta sa ar fi împănată cu expresii de genul hic sunt leones, dar şi cu exemple glorioase şi realizări de vârf.  Compoziţiile care au înviorat coloana sonoră a filmelor româneşti depăşesc, de multe ori, în calitate filmele pentru care au fost pregătite. Iar împrejurarea în care compozitorii se dovedesc mai moderni ca filmele şi regizorii pe care-i servesc nu constituie un accident, ci mai degrabă regula.