Atâta timp cât are viață

După succesul filmului La strada Fellini se mai întoarce o dată la modul de editare melodramatic (Nopțile Cabiriei) apoi cu La dolce vita și Opt și jumătate lasă în urma sa post-neorealismul pentru totdeauna. La dolce vita și Opt și jumătate îl ridică la rangul de maestru semimodernist și ajunge la apogeul carierei sale.

Atâta timp cât are viață

Atâta timp cât are viață

Giulietta și spiritele este deja un precursor al perioadei monumentale a lui Fellini, dominată de nevoia de a analiza arhetipurile eterne și rădăcinile istorice. După Casanova dar mai ales după Repetiția de orchestră apar semnele inconfundabile ale amurgului carierei acestui regizor excepțional.

Inspiratoarea lipsă de inspiraţie

Inspiratoarea lipsă de inspiraţie

Până şi în viaţa marilor creatori, a marilor regizori, există declin. Vidul creat de fenomenul burnout însoţeşte procesul creativ, însă acesta nu trebuie neapărat să fie o perioadă a disperării deşerte: poate să fie şi perioada reîncărcării, a unei renaşteri. Este un stadiu aparte, care poate servi el însuşi drept sursă de inspiraţie.