Cinematograful post-‘organic’
Filmul digital = f (x, y, t).
Tag: lumière
Ore astrale ale filmului românesc 1.
Chiar dacă despre o (aproximativă) şcoală de film românească se poate vorbi numai odată cu afirmarea Noului Val, adică după anul 2000, au existat şi până atunci clipe de graţie care au marcat cinematografia română. „Miniserialul” Orele astrale ale filmului românesc îşi propune să prezinte – pe cât posibil obiectiv, dar şi din perspectiva unei asumate empatii auctoriale – câteva astfel de momente de excepţie, încercând un necesar şi, sperăm, util aide-mémoire al filmului românesc. Semnatarul acestor rânduri are convingerea – orgolioasă, e drept – că titlurile propuse sunt inatacabile, dar, în acelaşi timp, şi luciditatea necesară pentru a şti că nu deţine, pleonastic vorbind, monopolul exhaustivităţii. Drept urmare, îşi doreşte şi aşteaptă completările de rigoare.
Primii 35 de ani ai filmului francez, când filmul încă nu vorbeşte
Le film français – cu acest titlu apare de decenii săptămânalul industriei filmului francez. Format mare, A4, colorat, cu efect. Primele 20 de pagini conţin ştiri, evenimente, portrete, reportaje, celelalte 20 de pagini cuprind o cantitate copleşitoare de date statistice şi nu numai despre filme pentru cinema, ci şi despre filme destinate pentru micul ecran – planuri, pregătire, filmare, post-producţie – , patru pagini sunt consacrate premierelor cinematografice, apare lista de top 40 conform filmelor, cinematografelor din capitală şi din provincie, apare top 10 internaţional, vânzările de DVD-uri, rating-ul posturilor de televiziune. Fiecare rând al său sugerează că producerea filmelor este o industrie naţională în Franţa, care produce constant, şi chiar dacă listele stricte cu cifre arată altceva, industria filmului francez este neîntrerupt în top. Este o superputere în producerea filmelor.
