Ore astrale ale filmului românesc 3.

Ore astrale ale filmului românesc 3.

Dincolo de controversele privind paternitatea filmului, gradul de implicare a unuia sau altuia dintre realizatori, scandalurile legate de drepturile de proprietate și dividende, de mecenatul sau „meschinăria” lui Leon Popescu, de calitatea de precursor și de destinul tragic al lui Grigore Brezeanu ori de rolul de regizor al lui Aristide Demetriade, de valoarea sa artistică sau de lipsa acesteia, Independența României rămâne o piatră de hotar în cinematografia română.

Incursiune în perimetrul filmului mut românesc 1.

Incursiune în perimetrul filmului mut românesc 1.

Într-o perioadă în care s-ar părea că trăim sub semnul prezentului continuu atât în societate cât și în cultură, cu prea puține flash-backuri regenerative și nu cu multe salturi avântate spre utopicul ideatic, invitația de a zăbovi asupra epocii filmului mut este salutară. Ea vine să proiecteze un meritat spot de lumină asupra începutului autohton al unui demers care de-a lungul timpului s-a văzut plimbat de la cărțile soioase de „Poker” la cutia cu etichete gen „Cannes-ul românilor”. 

Când a şaptea artă sughite

Când a şaptea artă sughite

Un critic de film irlandez definea cinematograful din insula trifoiului drept unul al ocaziilor pierdute. Afirmaţia poate fi, în mare măsură, extrapolată şi la evoluţia filmului românesc, caracterizată prin sincope în aceeaşi măsură ca şi prin vremuri productive. Oglindă a istoriei, cinemaul românesc reflectă şovăielile în dezvoltarea statului, a societăţii ca şi desele schimbări de direcţie cu care ne-a „răsfăţat” secolul 20.