Tag: jean georgescu

Cabala mediocrilor

Cabala mediocrilor

Filmul românesc e chinuit, în gestația sa dificultoasă, de multe boli ale copilăriei, maturității și declinului deopotrivă. Toate la un loc, toate făcând ravagii simultan, toată slăbind un organism și așa consteliv. Rezultatul evident apare la o comparație: fără a ne măsura puterile cu gigantul sovietic, vedem că cinematografia română se situează mult sub cele cehoslovacă ori poloneză, cu care ne comparăm ca pondere industrială, dar care ne distanțează mult la capitolul calitate. Asta ca să nu amintim anii lumină care ne despart de minunea numită filmul maghiar.

Ore astrale ale filmului românesc 4.

Ore astrale ale filmului românesc 4.

O noapte furtunoasă este filmul care ne sincronizează cu cinematografia europeană, capodoperă a unui maestru prin excelenţă al cinematografiei române. Dincolo de faptul că este un model de ecranizare, de transpunere cinematografică a unei opere literare, O noapte furtunoasă legitimează o cinematografie care dorea să se afirme, şi prin acest film avea şanse reale de a o face. Nu ştim care ar fi fost, pornind de la acest moment, destinul filmului românesc dacă nu intervenea peste el „tăvălugul istoriei”, putem doar bănui. Din această perspectivă, O noapte furtunoasă este, deopotrivă, opera prima şi cântec de lebădă al unei cinematografii care putea, dar nu a fost să fie.

Jean ca stare de spirit

Jean ca stare de spirit

Fondator – inaugurează parcursul școlii românești de film. Salvator – reabilitează onoarea cinematografiei autohtone. Prima dată, în fața colegilor pionieri fără har: Jean Mihail, Eftimie Vasilescu, Ghiță Popescu, Horia Igiroșanu et co. A doua oară în deșertul aculturalității profesionale instaurată de camarila stalinistă prăsită de Dinu Negreanu. Profesionist – își investește producțiile cu plus valoarea unui fanatism al meseriei pe care contemporanii îl taxează ca extravaganță.

Jean ca stare de spirit

Regresia temporală continuă. De la momentul fatidic 1948, în jos prin timp, dăm de Visul unei nopți de iarnă (1946). Film cu geneză dificultoasă (început în 1943, sub auspiciile firmei italo-române CINEROMIT, terminat trei ani mai târziu, mulțumită unui credit), antrenează în realizare eleve din școala de actorie Jean Georgescu (Ana Colda, insipidă) alăturate unor actori consacrați (Radu Demetru, neconvingător).

Synopsis la tratatul scurt despre Liviu Ciulei 2.

Synopsis la tratatul scurt despre Liviu Ciulei 2.

Liviu Ciulei îşi începe activitatea în film de pe poziţiile unui „fost”, deci automat suspect de posibile activităţi duşmănoase. Primul contact cu a şaptea artă îl mijloceşte o mare personalitate a cinematografiei române, Victor Iliu. El îi oferă un rol în filmul În sat la noi (1951) coregizat împreună cu un alt părinte fondator al filmului românesc, Jean Georgescu.