De la filmul mut la filmele cu scop informativ şi educativ

De la filmul mut la filmele cu scop informativ şi educativ

Sintezele elaborate despre cariera complex a lui Janovics Jenő nu omit niciodată să amintească despre calităţile excepţionale organizatorice şi de lider ale omului de teatru. Ambiţiile sale artistice s-au combinat cu simţ pragmatic excepţional, rămânând neobosit şi după marea schimbare istorică din 1918: a încercat să reînvie teatrul, să îşi păstreze activităţile cinematografice, nerenunţând nici la producţia de film. Referitor la perioada de după Primul Război Mondial, putem să tragem nişte concluzii pertinente din filmele cu scop informativ şi educaţional.

Cui i se adresează filmul Din grozăviile lumii (Világrém)?

Cui i se adresează filmul Din grozăviile lumii (Világrém)?

Acest text încearcă să dezvăluie, în mod special, legăturile filmului Din grozăviile lumii, realizat la începutul anilor ’20 de Fabrica de Film Transylvania, cu contextul în care s-a născut acest film şi care au fost firele prin care acţiunea filmului şi personajele se leagă de intenţiile beneficiarului. Deci, de această dată, nu dorim să vorbim despre film, ca creaţie artistică, ci ca film de campanie.

Posibilitatea unui vis

Posibilitatea unui vis

A existat un moment în care Clujul îndrăznea să viseze cinematografic. În acel ev orașul cunoștea febra creației, întocmai ca Hollywood, Berlin, Roma sau Paris. Veneau aici actorii în vogă ai Ungariei, scriitorii la modă și regizori care vor marca istoria filmului. Fermentul și spiritus rector al acestei desfășurări fără precedent pentru un oraș de provincie se numea Janovics Jenő – o fericită îmbinare între vasta cultură și flerul comercial. Opt ani la rând (1913–1920) aici se turnează peste 70 de filme lungmetraj, fără a număra documentarele și sketch-urile.

Când a şaptea artă sughite

Când a şaptea artă sughite

Un critic de film irlandez definea cinematograful din insula trifoiului drept unul al ocaziilor pierdute. Afirmaţia poate fi, în mare măsură, extrapolată şi la evoluţia filmului românesc, caracterizată prin sincope în aceeaşi măsură ca şi prin vremuri productive. Oglindă a istoriei, cinemaul românesc reflectă şovăielile în dezvoltarea statului, a societăţii ca şi desele schimbări de direcţie cu care ne-a „răsfăţat” secolul 20.