O colecție și un autor necesari

O colecție și un autor necesari

Cartea de film nu este în România într-o suferință atât de cumplită precum o văd pesimiștii, dar nici nu putem spune că publicul interesat este răsfățat sau copleșit de aparițiile editoriale de gen. Ne vom opri în rândurile următoare asupra unei colecții de profil (focalizând, deocamdată, pe un volum) dintr-un motiv „pragmatic”: Colecția Cinema a Editurii Polirom este destinată exclusiv criticilor și istoricilor de film români, și cred că este binevenită promovarea sistematică a acestora – pe lângă, bineînțeles, o la fel de sistematică politică de traducere a cărții de film străine, din păcate aceasta din urmă extrem de puțin prezentă în librăriile românești.

Istoria filmului albanez. Partea 1.

Istoria filmului albanez. Partea 1.

Cinematograful a pătruns târziu în Albania, o ţară foarte înapoiată la începutul secolului 20 (doar 1,5% din populaţie ocupată în industrie în 1939). De aceea şi informaţiile sunt puţine şi nesigure căci nici presa nu era foarte dezvoltată.

Istoria filmului albanez. Partea a 2-a

Istoria filmului albanez. Partea a 2-a

Proliferarea filmelor cu partizani în Iugoslavia şi Albania se justifică asemănător cu cea a filmelor cu haiduci. Dacă ultimele reprezentau un fel de corespondent al filmelor de capă şi spadă şi ilustrau rezistenţa în timpul lungii stăpâniri otomane, filmele cu partizani au avut un rol similar, ba chiar mai complex.

Sectorul imagine. Partea 1.

Sectorul imagine. Partea 1.

…Ar putea începe cu Franck Daniau, pentru că destinul istoric şi constrângerile dialectice ale dezvoltării naţionale decid ca primul operator al unui film românesc de ficţiune (Independenţa României, 1912) să fie un străin. Să nu-i reproşăm stângăciile începutului. E adevărat, a compromis unele secvenţe. Alteori nu a fost vina lui: secvenţa antologică cu dorobanţul mort pentru patrie care învie subit şi o rupe la goană are o explicaţie logică, demnă de un Garcea protocronist: figurantul respectiv se panicase la apropierea şarjei de cavalerie spre locul filmării.

„Scenariul e literatura cea mai complexă”

„Scenariul e literatura cea mai complexă”

„Am rămas la critica şi istoria filmului, şi am povestit «cursiv, coerent» cum aveţi amabilitatea să apreciaţi, fiindcă aşa simţeam, aşa retrăiam pulsul întâmplărilor şi fiindcă scriind despre filme, aveam imaginea spectacolului epic al timpului lor.”