Atâta timp cât are viață

După succesul filmului La strada Fellini se mai întoarce o dată la modul de editare melodramatic (Nopțile Cabiriei) apoi cu La dolce vita și Opt și jumătate lasă în urma sa post-neorealismul pentru totdeauna. La dolce vita și Opt și jumătate îl ridică la rangul de maestru semimodernist și ajunge la apogeul carierei sale.

Condamnat la inocenţă

Condamnat la inocenţă

În perioada post-neorealistă și timpuriu modernistă a lui Federico Fellini întâlnim des eroul melodramatic naiv, etern mirat de lucrurile lumii mondene – și din această cauză mereu în conflict cu mediul său, însă concentrarea existențială a acestui tip de caracter este fără îndoială Cabiria, prostituata care merită o soartă mai bună, atrasă de inima ei în capcana cetățeanului care își urmărește doar interesul.

Pe drum, fără ţintă

Pe drum, fără ţintă

Oscarul pentru cel mai bun film în limbă străină acordat de Academie în anii 1947–1955 în mod rapsodic, fără competiţie, ca un onorariu, sub denumirea Special sau Honorary Awards, a devenit o competiţie adevărată la ceremonia din anul 1957, când a primit şi numele oficial actual. (Academy Award for Best Foreign Language Film, adică Premiul pentru cel mai bun film în limbă străină). Primul câştigător a fost filmul lui Federico Fellini: La Strada (1954).