Beretele verzi

Beretele verzi

Cinematografia românească contemporană, cu aerul ei meschin monotematic, n-are nevoie de muzica de film cum nu are nevoie nici de cascadori. Iar breasla ultimă capătă aura meseriilor demult uitate. Revine când și când evocarea dantelăriilor pierdute, dar apusul se dovedește iremediabil. Ca și amintirea fostei industrii aviatice românești, ocupația care dă titlul articolului ține de incredibil și utopic. Cine să mai învie timpurile de altădată? Și la ce bun? O bășcălie e preferabilă fiind și mai scurtă.

Debuturi importante din anii ’90 (I.)

Debuturi importante din anii ’90 (I.)

Textul de faţă deschide o serie de miniportrete ale regizorilor debutanţi demni de luat în seamă în cel mai trist deceniu al cinematografiei române, 1991–2000. Ne oprim, deocamdată, doar asupra acestui deceniu deoarece istoria filmului românesc de după 2000, cu succesul nesperat, dar nu inexplicabil înregistrat, este (sau se presupune a fi) mai bine cunoscută spectatorului/cititorului. Începem, nu chiar întâmplător, cu Florin Codre. Opera prima şi, probabil, cântec de lebădă, Şobolanii roşii este o ars poetica de o valoare care depăşeşte conjuncturalul, vizionabilă şi azi, fără a dobândi însă statutul de operă de excepţie.