Tag: film și pictură

Un plan-general blând, un zoom turbat…

Un plan-general blând, un zoom turbat…

Până şi laicii pot observa că regizorul Kubrick s-a inspiraţia din pictura secolului al XVIII-lea atunci când el lucra la filmul Barry Lyndon, a cărui acţiune se petrece la sfârşitul acestui secol. Şi mai intrigant este faptul că unele lucrări ale epocii respective chiar i-au servit drept model pentru structurarea unor cadre din film – şi cu toate acestea, momentele cele mai intense ale peliculei sunt cele în care după zăbovirea pe unele imagini deosebit de pitoreşti, camera în sfârşit se pune în mişcare (sau a pornit deja în timp ce ne uitam la ele?)

Moara și Crucea

Moara și Crucea

Urmărind 12 personaje (din aproximativ 500) care apar în tabloul Calvarul al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, Moara și Crucea (Młyn i krzyż, r. Lech Majewski, 2011) caută să creeze iluzia că aparatul de filmat a fost purtat în interiorul operei, unde figurile surprinse în drumul lor spre cruce au prins viață. Astfel, Moara și Crucea îl urmărește pe Bruegel (jucat de Rutger Hauer) și pe finanțatorul său, Nicolaes Jonghelinck (jucat de Michael York), atât în Anvers, unde cei doi au trăit și au lucrat și unde sunt martori la momente ce vor inspira porțiuni din Calvarul – țărani în drumul lor spre moara de vânt din titlu, un tânăr arestat de către mercenari –, cât și în interiorul tabloului, unde Bruegel îi explică lui Jonghelinck structura și menirea sa.

Suflete zbuciumate

Suflete zbuciumate

„Marii artişti sunt suflete zbuciumate” – afirma sociologul şi antropologul francez Louis Vincent referindu-se la viaţa lui Vincent van Gogh. Viaţa artiştilor stă sub steaua dichotomiei între alcoolism, boli mintale, droguri, autodistrugere (sau nu de puţine ori distrugerea altora), respectiv imaginaţie şi operă creatoare. Toate prezintă poveşti fascinante, exagerate sau chiar fictive, care se pretează foarte bine adaptării pe ecranele de cinema.

Arta video sau cum a dat la o parte arta plastică cinemaul

Arta video sau cum a dat la o parte arta plastică cinemaul

În ultimii cincizeci de ani, monitoarele, proiectoarele, ecranele de cinema au devenit deja echipamente de bază în toate muzeele de artă contemporană ale lumii, de aceea, în acest articol din seria lucrărilor dedicate relaţiei dintre film şi artă plastică, vom trata tema artei video, respectiv relaţiei sale cu arta plastică.

Vermeer și cinematograful

Vermeer și cinematograful

A trata, la modul general, relația dintre pictură și film rămâne, într-un anume sens, un demers arheologic. Trebuie avut în vedere diversele modalități în care cele două arte converg.

Picturi pe marile ecrane

Picturi pe marile ecrane

Nici într-un eseu, dar nici măcar într-o enciclopedie nu s-ar putea enumera toate ocaziile în care inspirația venită din pictură s-a arătat pe marile ecrane, de când s-a inventat aparatul de filmat. Iată câteva, din nenumăratele exemple, fără a ne dori să alcătuim o listă exhaustivă, pentru a ilustra conexiunile dintre cele două ramuri de artă.

Pictura și filmul peisagistic american

Pictura și filmul peisagistic american

Războiul dintre Marea Britanie și America din 1812 s-a dovedit a fi foarte semnificativ din punctul de vedere al viitorului Statelor Unite ale Americii. Încheierea conflictului numit și cel de-al doilea război de independență a avut ca rezultat nu doar începutul creșterii independenței economice al SUA, dar a avut un rol important și în dezvoltarea naționalismului american în forma actuală. Acest lucru a fost favorizat în mare parte de apariția operelor de artă la mijlocul secolului al 19-lea, autorii cărora nu doreau doar să imite contemporanii europeni ci susțineau prezentarea în stil caracteristic al subiectelor tipic americane – așa au fost de exemplu poeziile lui Walt Whitman, scrierile lui Emerson și Thoreau și picturile lui Thomas Cole și discipolii săi.