Alain Delon și chemarea Hollywood-ului

Alain Delon și chemarea Hollywood-ului

Ca mulți alți actori străini care au dobândit faimă internațională – Marlene Dietrich, Greta Garbo, Sofia Loren, Yves Montand, Toshiro Mifune sau Omar Sarif – și Alain Delon a fost sedus de chemarea Hollywood-ului.

Portretul unei femei, între formă și adevăr

Portretul unei femei, între formă și adevăr

Unul dintre filmele franceze cele mai curajoase și recente este Orpheline, portretul unei femei la patru vârste diferite, interpretat de patru actrițe celebre, care a avut premiera mondială la Rotterdam și a fost prezentat recent la Festivalul Internațional de Film Transilvania. Realizatorii săi sunt scenarista Christelle Berthevas și regizorul Arnaud des Pallières, cunoscuți și pentru filmul Michael Kohlhaas, care a făcut parte din Competiția Oficială de la Cannes în 2013. Prin Orpheline și-au propus să vorbească despre teme sensibile și s-o facă printr-un limbaj cinematografic care are în centru perspectiva feminină.

Îngerul străzilor întunecate

Îngerul străzilor întunecate

Nu cred că putem nega statutul lui Alain Delon drept unul dintre cele mai faimoase și frumoase chipuri din istoria cinematografului. Într-o carieră de șaizeci de ani, ce acoperă a doua jumătate a secolului XX – carevasăzică, Delon a fost o prezență constantă în film pentru jumătate din existența acestei arte – el a semnalat un nou ideal masculin, influențând arta actoriei, moda și youth culture (cultura tinerilor).

Ai fost vreodată la Poughkeepsie?

Ai fost vreodată la Poughkeepsie?

Noul Hollywood serveşte cel mai interesant paradox din istoria filmului: fuziunea culturii europene şi americane dă naştere la un moment – probabil irepetabil – când două sisteme de valori diferite nu se anihilează, ci se fertilizează una pe alta, fiind vorba de metodele povestirii narative şi traumaticul portret de caracter al Individului ce se opune întregii lumi.

De la curentul nou până în zilele noastre

De la curentul nou până în zilele noastre

Dacă regizorul e tânăr, îşi spune propria poveste sau viziune despre lume, dacă îşi scrie singur scenariul, dacă filmează în locaţii originale, dacă sunt multe improvizaţii şi mulţi amatori, sau actori începători – atunci face un film ieftin. Vorbeşte limba contemporanilor săi şi probabil că se adresează unui public larg, deci producătorul îşi asumă riscul.

Filmul francez clasic. Următorii 35 de ani

Filmul francez clasic. Următorii 35 de ani

Anul 1929 este unul dezastruos, se fac doar 59 de filme franceze (sunt prezentate pe ecranele franceze 437 de pelicule), actorii, producătorii, proprietarii de cinematografe şi comercianţii sunt îngroziţi. Încercările francezilor cu filmul sonor de la începutul secolului şi din anii 1910 au speriat producătorii datorită costurilor ridicate.

Primii 35 de ani ai filmului francez, când filmul încă nu vorbeşte

Primii 35 de ani ai filmului francez, când filmul încă nu vorbeşte

Le film français – cu acest titlu apare de decenii săptămânalul industriei filmului francez. Format mare, A4, colorat, cu efect. Primele 20 de pagini conţin ştiri, evenimente, portrete, reportaje, celelalte 20 de pagini cuprind o cantitate copleşitoare de date statistice şi nu numai despre filme pentru cinema, ci şi despre filme destinate pentru micul ecran – planuri, pregătire, filmare, post-producţie – , patru pagini sunt consacrate premierelor cinematografice, apare lista de top 40 conform filmelor, cinematografelor din capitală şi din provincie, apare top 10 internaţional, vânzările de DVD-uri, rating-ul posturilor de televiziune. Fiecare rând al său sugerează că producerea filmelor este o industrie naţională în Franţa, care produce constant, şi chiar dacă listele stricte cu cifre arată altceva, industria filmului francez este neîntrerupt în top. Este o superputere în producerea filmelor.