Chantal Akerman: O voce aparte în cinemaul feminin/-ist 1.

Chantal Akerman: O voce aparte în cinemaul feminin/-ist 1.

„Akerman – realizatoarea de film a răsărit în acelaşi timp cu noua eră a feminismului, iar [filmele ei din anii ’70] au devenit texte cheie în nou apărutul domeniu al teoriei de film feministe. Feminismul a adresat aparent simpla întrebare, şi anume cine vorbeşte de fapt atunci când o femeie dintr-un film vorbeşte (ca personaj, ca regizor); Akerman a insistat în mod convingător că manierele de adresare ale filmelor sale, mai degrabă decât poveştile lor, reprezintă poziţiile perspectivei lor feministe. Numeroasele dispute referitoare la ce anume trebuie să conţină „noul cinema feminin” se învărteau în jurul unei presupuse dihotomii între aşa-numita operă realistă (însemnând accesibilă) şi de avangardă (însemnând elitistă); Filmele lui Akerman au făcut aceste distincţii irelevante şi au ilustrat caracterul restrictiv al categoriilor.”1

Chantal Akerman: O voce aparte în cinemaul feminin/-ist 2.

Chantal Akerman: O voce aparte în cinemaul feminin/-ist 2.

Într-un interviu pentru Camera Obscura, Akerman declara: „Cred că este un film feminist deoarece fac loc unor lucruri care nu au mai fost niciodată, aproape niciodată, arătate astfel, cum ar fi gesturile zilnice ale unei femei. Acestea ocupă cel mai de jos loc în ierarhia imaginilor de film. Un sărut sau un accident rutier se găsesc mai sus, şi nu cred că acest lucru este întâmplător. Este pentru că această categorie de gesturile ale unei femei nu contează pentru ei.”

(In)Egalitatea între sexe și filmul de propagandă comunist 1.

(In)Egalitatea între sexe și filmul de propagandă comunist 1.

Când vine vorba de reprezentare feminină în filmul comunist, e dificil să găsești un personaj care să aibă un rol suficient de consistent în narațiune încât să poată fi analizat incontestabil printr-o grilă feministă. O lacrimă de fată (r. Iosif Demian, 1980) e un detective story al cărei personaj principal, tânăra învățătoare din sat, brutal omorâtă, este reconstituit în lipsă, prin mărturiile sătenilor. În investigația sa fals-documentaristă, polițistul scoate la iveală vechile ranchiuni de clasă (fostul moșier nu poate uita cum a fost deposedat și nici sătenii, cum îi muncea), și odată cu asta mai multe personaje feminine sunt menționate în lipsă, prin acțiunile care li se întâmplauși pe care trebuiau să le accepte.

Atâta timp cât are viață

Atâta timp cât are viață

Giulietta și spiritele este deja un precursor al perioadei monumentale a lui Fellini, dominată de nevoia de a analiza arhetipurile eterne și rădăcinile istorice. După Casanova dar mai ales după Repetiția de orchestră apar semnele inconfundabile ale amurgului carierei acestui regizor excepțional.

Romanul familiei unei matroane cinstite

Romanul familiei unei matroane cinstite

Doamna Antonia se trezeşte într-o dimineaţă cu gândul că în acea zi va muri: i-a fost de-ajuns cu viaţa aceasta, iar ea ştie când destul este destul. Se uită în oglindă, cu un gest obosit îşi prinde părul la spate şi se gândeşte cum se va comporta familia ei numeroasă în ultimele ei clipe – apoi îşi începe ultima zi din viaţă.