Pe lângă cinematografierea de mare rafinament, prin care Ioan Cărmăzan îşi asigură un loc în „primul raft” al istoriei filmului românesc, Casa din vis conţine şi cea mai frumoasă secvenţă erotică din întreaga cinematografie română: Maia Morgenstern şi Dan Bădărău făcând dragoste în podul casei, peste sacii cu puf de gâscă, printre fulgii plutind domol în aerul îmbibat de senzualitate.
Înainte de a mai aminti alți câțiva scenariști hârșiți ai filmului românesc, să trecem încă o înfrângere pe răbojul lui Eugen Barbu. Ea s-a numit Groapa, pe care nu el și-a săpat-o, ci alții au săpat-o pentru dânsul. Părăsind terenul minat al calamburului literar, trebuie să spunem răspicat: din 1957, de la apariția romanului în chestiune, cinematografia română a avut la dispoziție un scenariu tarantinian in nuce; NICI UNUL dintre regizorii români cei plini de har nu i-a intuit potențialul și nu a cerut convertirea acestuia în film. Scenariștii români, marcați de boala numită mâncătorime colegială, au tăcut, de asemenea, mâlc. I-a imitat autorul textului însuși.
