În perioada post-neorealistă și timpuriu modernistă a lui Federico Fellini întâlnim des eroul melodramatic naiv, etern mirat de lucrurile lumii mondene – și din această cauză mereu în conflict cu mediul său, însă concentrarea existențială a acestui tip de caracter este fără îndoială Cabiria, prostituata care merită o soartă mai bună, atrasă de inima ei în capcana cetățeanului care își urmărește doar interesul.
În afară de Joseph L. Mankiewicz nu mulţi – adică, nimeni, nu poate să spună despre sine că a încasat aproape toate premiile la Gala Oscar-urilor doi ani la rând, în categoria cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu (All About Eve şi A Letter to Three Wives. Mankiewicz nu doar că s-a descurcat minunat cu acest rol dublu, dar şi-a ţinut şi puşculiţa de producător deschisă, vânând producţii promiţătoare în căutare de finanţare.
Napoleon Helmis s-a născut în 1969, în Topana (jud. Olt). În 1996 absolvă Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC) din Bucureşti, secţia Regie Film şi Televiziune, iar din 1997 este asistent universitar la Catedra de Regie Film şi TV a aceleiaşi Universităţi. După câteva scurtmetraje care au avut un parcurs festivalier de succes [Motorine şi benzine (1994), Sara – jurnalul lumii libere (1995), Challenge Day (2005)], debutează în lugmetrajul de ficţiune cu Italiencele (2005), film ce nu respectă „canonul” minimalist care începuse să se impună în cinematografia română. Nici următorul său film, Nuntă în Basarabia (2010) nu se conformează normelor momentului. Dialogul care urmează a pornit tocmai de la această „nealiniere” a regizorului Napoleon Helmis (aka Nap Toader).
Filmul lui John Madden este încântător. Amestecă istoria teatrului cu dragostea, şi realitatea cu ficţiunea într-un mod fermecător. Poate transforma dragostea prefăcută în una reală şi poate face ca Londra din epoca elizabetană să apară aproape palpabilă, lăsând la o parte artificialitatea caracteristică filmelor de epocă. Şarmul său natural i-a adus şapte premii Oscar.1
În 1980, Robert Redford, un actor deja consacrat, debuta şi în calitate de regizor cu filmul Oameni obişnuiţi, care a câştigat 4 premii Oscar, deşi intra în ring cu adversari de talia Raging bull / Taurul fioros sau The elephant man / Omul elefant. De-a lungul timpului, Redford a devenit el însuşi un fel de instituţie, iar pelicula Oameni obişnuiţi este considerată şi citată mai tot timpul ca piesa de rezistenţă din gama filmelor care tratează problema suburbiilor.
Decenii întregi, genocidul evreilor din cel de-al doilea război mondial a lipsit din discursul public cinematografic american, până şi marile epopee despre război (Battle of the Bulge / Bătălia din Ardeni; A Bridge Too Far / Un pod prea îndepărtat) atingând această problemă doar în mod tangenţial. După Holocaust (1978), serialul TV de Marvin J. Chomsky s-a produs o schimbare de mentalităţi, însă adevăratul punct de cotitură se leagă de numele lui Steven Spielberg, un om pe care la momentul respectiv nimeni nu l-a văzut în stare să ecranizeze o poveste de asemenea amploare.
Doamna Antonia se trezeşte într-o dimineaţă cu gândul că în acea zi va muri: i-a fost de-ajuns cu viaţa aceasta, iar ea ştie când destul este destul. Se uită în oglindă, cu un gest obosit îşi prinde părul la spate şi se gândeşte cum se va comporta familia ei numeroasă în ultimele ei clipe – apoi îşi începe ultima zi din viaţă.
Primul film artistic al renumitului regizor de teatru britanic, Sam Mendes, American Beauty a încasat toate premiile importante ale Academiei în 2000; printre altele a primit premiul pentru cea mai bună peliculă, pentru cea mai bună regie şi pentru cel mai bun actor într-un rol principal, deşi a avut concurenţi redutabili, ca The Green Mile sau Al şaselea simţ.
