Béla Lugosi a definit pentru mai multe decenii felul în care putea fi interpretat rolul lui Dracula pe marile ecrane. În ciuda faptului că de atunci mai multe sute, dacă nu mai multe mii de persoane au intrat în pielea contelui sângeros, etalonul a rămas personajul lui Lugosi, la care se poate raporta, sau de la care se poate devia, într-un fel sau altul. Dar el nu s-a bucurat de faptul că a fost etichetat cu rolul răului etern.
Bela George Lugosi s-a născut pe 5 ianuarie 1938 în Los Angeles. E cunoscut și ca Bela Lugosi Jr. – el este fiul legendarului nostru actor transilvănean, Béla Lugosi. El nu s-a făcut actor ca tatăl său, dar este foarte implicat în industria filmului prin munca lui și prin moștenirea lui de familie. El lucrează ca avocat în California și lunga sa bătălie legală cu Universal Pictures a dus la crearea Legii californiene a drepturilor celebrităților, ceea ce înseamnă că drepturile de publicitate supraviețuiesc morții celebrităților și sunt moștenite de descendenții acestora prin testament. Am reușit să-l contactăm pe avocatul în vârstă de 77 de ani prin e-mail să discutăm despre tatăl lui, despre activitatea lui legală și altele.
În anii nouăzeci, horror-ul și-a asigurat un loc mai mare în mainstream decât în orice alt moment. Ca și gen cu limită de vârstă nu a putut concura cu blockbusterurile familiale ale multiplexelor noului deceniu, dar în distribuție secundară (DVD, Blu-ray, VOD) este un gen mult mai prosper decât până acum. Aceasta este ultima parte a seriei despre istoria genului.
Sunt puține genuri filmice care își pot atribui o moștenire și un copac genealogic atât de vast precum genul horrorului, disprețuit de mulți. Nu există alt gen în afară de porno care să fie desconsiderat în egală măsură, totodată puține au atâția fani: genul cel mai josnic al istoriei filmului este și unul dintre cele mai populare.
Fiind al doilea cel mai vechi studiou de la Hollywood, Universal este de-o vârstă cu industria filmului american, prin istoria sa de 99 de ani se poate urmări şi evoluţia imaginii în mişcare. Deşi fondatorul, Carl Laemmle a început cu paşi mici: Universal a fost unul dintre „cei mici”, şi deoarece nu a putut concura cu superproducţiile „celor mari”, s-a apropiat de un genre de nişă, filmul de groază. Pe urmele celor mai emblematice filme ale sale Dracula şi Frankenstein a început ciclul operelor sale.
Studioul Hammer foloseşte câştigul datorit reînvierii lui Dracula şi Frankenstein din anii ‘50 pentru a continua seriile de succes, dar iniţiază investiţii şi în experimentările cu alte genuri. A doua parte a istoriei studioului britanic legendar.
Nu e uşor să rămâi studio producător de filme de gen în afara Hollywoodului, mai ales dacă publicul ţintit este cel american. Istoria Hammer Film Productions-ului britanic este exemplară şi din acest punct de vedere, deoarece pe lângă practicile financiare inovatoare a reuşit să ia filmelor (de groază) americane sume însemnate cu ajutorul realizărilor de calitate.
