Tag: crimă

Fugari postmoderniști și evazionism clasic prin ochii spectatorului de cinema hollywoodian

Fugari postmoderniști și evazionism clasic prin ochii spectatorului de cinema hollywoodian

În faimosul eseu despre Bonnie and Clyde (1967) al lui Arthur Penn publicat The New Yorker în anul apariției filmului – un eseu vizionar și extrem de savuros –, Pauline Kael susținea, în mod izolat, o pledoarie în favoarea filmului lui Penn, discutând impactul acestuia asupra publicului american din epocă și contracarând pas cu pas argumentele detractorilor filmului, iar pledoaria sa era construită cu precădere în jurul „sensibilității contemporaneˮ a acestuia. Raționamentul interpretativ expus mai jos se dorește a fi o extindere teoretică a liniei de argumentare a lui Kael, problematizând diferențe și asemănări între manifestări ale clasicismului și ale postmodernismului în cinema.

Anatomia unei crime politice

Anatomia unei crime politice

Judecata evenimentelor anilor 1968, a revoluției studențești și a primăverii pragheze este duală chiar și în zilele noastre. Singura certitudine este că istoria filmului a intrat într-o nouă eră prin activismul politic al regizorilor filmelor moderniste aflate în renaștere. În timp ce Godard, Marker, Truffaut au încercat să creeze propagande agitatoare mai ales pe plan teoretic, tânărul regizor Constantin Costa-Gavras aproape că a incendiat opinia publică prin filmele sale politice de acțiune.

Legende şi revoluţii

Legende şi revoluţii

Sunt foarte puţine filmele care ar putea rivaliza cu Naşul în privinţa numărului de pagini ce le-a fost dedicat. Şi, cu toate acestea, primul episod al trilogiei lui Francis Ford Coppola este în continuare analizat şi răsanalizat, fotogramă cu fotogramă, iar atracţia pe care o exercită el asupra criticilor şi istoricilor, cineaştilor şi cinefililor nu dă semne de epuizare.

Ai fost vreodată la Poughkeepsie?

Ai fost vreodată la Poughkeepsie?

Noul Hollywood serveşte cel mai interesant paradox din istoria filmului: fuziunea culturii europene şi americane dă naştere la un moment – probabil irepetabil – când două sisteme de valori diferite nu se anihilează, ci se fertilizează una pe alta, fiind vorba de metodele povestirii narative şi traumaticul portret de caracter al Individului ce se opune întregii lumi.

Reflexii

Reflexii

Imperiul fabricat de mintea omului este în mod necesar diferit de cotidian. Cu toate acestea îl privim cu drag şi scriem şi povestim despre el cu mare plăcere. Dar datorită faptului că lumea operei de artă este imaginară şi discursul despre ea este falsă. Totuşi, conform spuselor ţăranului din Rashomon: „Nu este nevoie de încă o predică. Nu mă interesează dacă este minciună, atâta timp cât este distractiv!” Cam aşa stau lucrurile şi cu Rashomon.

„Mi se spune Domnul Tibbs!”

„Mi se spune Domnul Tibbs!”

Semnificaţia peliculei În arşiţa nopţii (In the Heat of the Night, r. Norman Jewison, 1967), care a primit în 1967 premiul pentru cel mai bun film al anului şi alte patru premii Oscar, poate fi înţeleasă numai prin luarea în considerare a valorii sale de documentar al perioadei istorice în care a luat fiinţă. Nu este cert faptul că acest film captivant ar fi primit numeroasele premii şi în cazul în care ar fi respectat cu stricteţe limitele genului.

Film noir: seria neagră

Film noir: seria neagră

Schimbările survenite în stilul de viaţă, în rolurile şi normele morale; răspândirea corupţiei; regizorii europeni care au fugit de război până în America şi importul în America al principiilor freudiene (eu-l divizat) au dat naştere unui nou curent estetic în anii 1940: film noir, adică filmul negru.