O amprentă americană

O amprentă americană

Subiectul pare tras de păr, la o primă vedere. Pentru că în zbuciumata sa existență, filmul românesc asimilează cu precădere alte școli și curente. La început, francofonia a decis ora exactă în cinematografia autohtonă din epoca sa pre- și protoistorică (după cum le etapizează criticul Valerian Sava). Apoi, pe măsură ce fascismul și nazismul se infiltrau cu nădejde în mentalul și politica de la București, creștea în cantitate și influența italiană, respectiv germană. Întoarcerea armelor din august 1944 s-a realizat nu doar pe tărâmul artei belice – ea are ca efect și inflația modelelor preluate de la marele frate bolșevizat. A șaptea artă nu se putea sustrage iureșului silnic prelungit pe o bună parte a obsedantului deceniu, întins mai bine de zece ani, începând cu 1948.

„Vreau să vorbesc despre comunitatea mea”

„Vreau să vorbesc despre comunitatea mea”

Napoleon Helmis s-a născut în 1969, în Topana (jud. Olt). În 1996 absolvă Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC) din Bucureşti, secţia Regie Film şi Televiziune, iar din 1997 este asistent universitar la Catedra de Regie Film şi TV a aceleiaşi Universităţi. După câteva scurtmetraje care au avut un parcurs festivalier de succes [Motorine şi benzine (1994), Sara – jurnalul lumii libere (1995), Challenge Day (2005)], debutează în lugmetrajul de ficţiune cu Italiencele (2005), film ce nu respectă „canonul” minimalist care începuse să se impună în cinematografia română. Nici următorul său film, Nuntă în Basarabia (2010) nu se conformează normelor momentului. Dialogul care urmează a pornit tocmai de la această „nealiniere” a regizorului Napoleon Helmis (aka Nap Toader).

Sergiu Nicolaescu: inginerul, fabula şi filmul

Sergiu Nicolaescu: inginerul, fabula şi filmul

Când va fi posibilă o examinare sine ira et studio a carierei lui Sergiu Nicolaescu, va ieşi în evidenţă caracterul multilateral, uneori mai mare ca viaţa, al personalităţii sale. Va rămâne pentru totdeauna un personaj controversat, dar important e să fie analizat atât cu relele cât şi cu părţile sale bune.

Eterna comedie romantică

Eterna comedie romantică

În ignoranţa fericită a epocii de aur o comedie uşoară de 100 de minute putea deveni în ochii Academiei cea mai mare sărbătoare a cinematografiei. Pelicula S-a întâmplat într-o noapte / It Happened One Night a încasat cele mai importante cinci premii în categoriile în care a fost nominalizată (cel mai bun film, cel mai bun actor, cea mai bună actriţă, cel mai bun regizor şi cel mai bun scenariu) la cea de-a 7-a ediţie a decernării premiilor Oscar. Această performanţă a fost repetată doar de peliculele Zbor deasupra unui cuib de cuci (One Flew over the Cuckoo’s Nest) şi Tăcerea mieilor (The Silence of the Lambs). 

Imperiul contraatacă

Imperiul contraatacă

Succesul răsunător al Sunetului muzicii (The Sound of Music, r. Robert Wise, 1965)realizat de Fox, a dat o direcţie greşită pentru conducerea studiourilor mari, care începând cu anii ’60 au cheltuit sume enorme pe musicaluri pline de staruri, în timp ce generaţia crescută cu filmele-B ale American International Pictures a votat mai degrabă pentru producţiile lui Dennis Hopper şi Roger Corman, care proclamă libertatea dezlănţuită.