Prin E pericoloso sporgersi, Asfalt tango şi Filantropica, Nae Caranfil şi-a făcut cu vârf şi îndesat „stagiul” de actualitate, fiind el însuşi – singur! – „un nou val românesc”, iar prin Dolce far niente anunţă capodopera de până acum a filmografiei sale şi unul din filmele-reper ale cinematografiei române: Restul e tăcere.
John Cleese s-a întors în trupă, entuziasmat de următorul proiect de lungmetraj. Terry Jones și Terry Gilliam au decis să-și împartă rolul de regizor. Distribuția? Evident, tot pythonii, în multiple roluri, asemenea lui Alec Guiness sau lui Peter Sellers înaintea lor, dacă îmi permiteți aceste comparații ușor forțate. Totuși, vorbim despre tradiție britanică și ce poate fi mai semnificativ pentru aceasta decât Legenda Cavalerilor Mesei Rotunde?
Câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua în 1986, aniversarea a 65 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român, explozia centralei nucleare de la Cernobîl (URSS), sărbătoarea de Paşti, un accident de muncă într-o uzină românească a anilor ’80, un cineast amator care realizează primul film de protecţia muncii de ficţiune din lume, o reconstituire a unui accident… Ce leagă toate aceste întâmplări şi situaţii? La prima vedere, nimic. Dar Gabriel Achim a reuşit în filmul său de debut, Visul lui Adalbert, să dea coerenţă şi noimă unor fapte aparent atât de de diferite.
Știți la ce mă refer, nu? Genericul animat în stilul inconfundabil al lui Terry Gilliam, pe fundalul căruia auzim marșul militar The Liberty Bell compus de John Philip Sousa. Apoi apare titlul serialului: Monty Python’s Flying Circus.
