Filme mute clujene readuse la viață
1918 a fost cel mai productiv an al studioului de film clujean; în ciuda restricțiilor din cauza războiului, Janovics Jenő a plănuit producerea a mai mult de 15 filme. Totuși, despre aceste filme avem cele […]
Tag: cluj
Posibilitatea unui vis
A existat un moment în care Clujul îndrăznea să viseze cinematografic. În acel ev orașul cunoștea febra creației, întocmai ca Hollywood, Berlin, Roma sau Paris. Veneau aici actorii în vogă ai Ungariei, scriitorii la modă și regizori care vor marca istoria filmului. Fermentul și spiritus rector al acestei desfășurări fără precedent pentru un oraș de provincie se numea Janovics Jenő – o fericită îmbinare între vasta cultură și flerul comercial. Opt ani la rând (1913–1920) aici se turnează peste 70 de filme lungmetraj, fără a număra documentarele și sketch-urile.
Un loc unde fiecare poate fi pe filmul lui!
La mijlocul lunii iulie 2014 s-a terminat campania inițiată de Festivalul Internațional de Film Transilvania care avea ca scop strângerea fondurilor necesare pentru salvarea depozitului de filme a fostei Regii Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor (RADEF). Ce s-a schimbat de atunci la fața locului? La ce ne putem aștepta în viitor în privința depozitului de pe strada Maiakovski? Sub îndrumarea coordonatoarei proiectului, Roxana Tarko am vizitat acest centru transilvănean al cinematografiei care în urmă cu 10 ani a adăpostit încă mii de role de film.
Nicolae Mărgineanu (2.)
Capodopera lui Nicolae Mărgineanu este Priveşte înainte cu mânie (1993), film lucid şi crud, un film al agoniei, o privire dramatică asupra „noii”, adică postdecembristei condiţii umane, printr-o de nedorit – dar reală – simetrie cu „omul nou” de tip comunist.
Nicolae Mărgineanu (1.)
Afirmat iniţial ca operator, Nicolae Mărgineanu se dedică regiei de film începând cu sfârşitul anilor ’70 (ca, de altfel, mai mulţi dintre confraţi: George Cornea, Dinu Tănase, Iosif Demian, Nicu Stan). Un om în loden, primul său lungmetraj, este în primul rând un exerciţiu stilistic, o demonstraţie de virtuozitate prin care Nicolae Mărgineanu îşi vădeşte aptitudinile regizorale, aptitudini care ulterior s-au dovedit a ţine nu de capriciu, ci de vocaţie.
Viaţa lui Michael Curtiz: obsedat de muncă
Cinematografia a fost viaţa lui. Sărea de la un proiect la altul cu o obsesie aproape bolnăvicioasă. Maximalismul său ce nu cunoştea curtoazia, cu strigătele şi cu ieşirile sale a înspăimântat sute de staruri şi tehnicieni, timp de mai multe decenii. Dar „Miksa Neînfricatul” a fost un adevărat virtuoz: cu toate că a practicat şi clasicul limbaj al filmelor hollywoodiene, a fost în acelaşi timp şi născocitorul iscusit al unor setări şi mişcări ale camerei originale. Fără îndoială a fost unul dintre cei mai multifaţetaţi regizori. De neîntrecut, neobosit şi de nesuferit.
