Băieţii grei ai cinematografului contraatacă

Băieţii grei ai cinematografului contraatacă

Deşi în anii 1960 Alfred Hitchcock a fost şi el regizorul studioului Universal datorită schimbării radicale a publicului american, datorită faptului că şefii studiourilor şi întregul sistem de studiouri au fost depăşiţi de vremuri fenomenul de recesiune a apărut ca o consecinţă normală şi nici Universal nu a fost cruţat. Dar în 1970 când „băieţii grei ai cinematografului” au înviat Hollywood-ul, mulţi dintre pionierii renaşterii – de la Coppola până la Spielberg – au făcut filme pentru Universal.

Dincolo de bine şi de rău

Dincolo de bine şi de rău

În anii 1980 preeria americană era acoperită de întuneric, pentru ca zorii deceniului următor să aducă speranţa renaşterii. În timp ce Kevin Costner a încercat să reabiliteze autoritatea westernului clasic (Dancing with the Wolves), mai curajosul şi mai experimentatul Clint Eastwood a dărâmat cu şi mai multă necruţare toposurile acestuia. La vremea aceea fiecare operă a fost distinsă cu o adevărată ploaie de premii de către Academia de Film Americană, dar acest lucru este tot ce au în comun. Cea dintâi este „doar” un film de aventură care a profitat de nostalgia faţă de acest gen de filme, în schimb, în cea de-a doua camera de filmat se sărută cu acea groază ce se cheamă realitate. Şi acest lucru nu este deloc de neglijat, având în vedere că vorbim despre un western.

Film noir a trăit, trăieşte şi va trăi: neo-noir-ul

Film noir a trăit, trăieşte şi va trăi: neo-noir-ul

Deşi conform evidenţelor oficiale pelicula The Touch of Evil (1958) a lui Orson Welles (cu Welles, Charlton Heston şi Janet Leigh) a încheiat seria film noir-ului, chiar şi până în ziua de azi putem să ne întâlnim cu descendenţii săi. Atât interesul regizorilor cât şi cel al publicului au rămas neschimbate, şi nu a avem nici un motiv să credem că popularitatea şi forţa de atracţie a film noir-ului ca scădea în viitor.