Cinematografie nepopulară

Cinematografie nepopulară

Nu există niciun dubiu că ne este simpatică figura lui de stânga, veșnic pusă pe ceartă, care identifică marxismul cu Socrate și datorită acestui fapt nu se poate identifica în totalitate cu nici o ideologie. Era de părere că arta este răzvrătire, și acest lucru caracterizează atât operele sale cât și viața artistului.

Cinematografie nepopulară

Prezentare puternică a trupurilor este omniprezentă în opera lui Pasolini. Camera de filmat adesea trece cu atenție peste trupul omenesc, iar stațiile cele mai importante sunt fețele sau organele genitale protuberante pe sub haine.

Atâta timp cât are viață

Atâta timp cât are viață

Giulietta și spiritele este deja un precursor al perioadei monumentale a lui Fellini, dominată de nevoia de a analiza arhetipurile eterne și rădăcinile istorice. După Casanova dar mai ales după Repetiția de orchestră apar semnele inconfundabile ale amurgului carierei acestui regizor excepțional.

Mesia sălbatic

Mesia sălbatic

„Scandalagiu, provocator, diavol, enfant terrible, echivalentul englez al lui Fellini” – astfel a fost apreciat in noiembrie 2011 Ken Russell, artistul care s-a stins din viaţă la 84 de ani. Deşi această opinie este legitimă, lasă impresia că subestimează acest regizor legendar, a cărui artă cinematografică include mult mai mult decât ne este sugerat prin această apreciere controversată.

Mesia sălbatic

Epoca de aur a lui Russell s-a încheiat relativ repede, în aproximativ şase ani, rezultând în câte un film de succes anual. Opera rock Tommy şi dementul biopic, Lisztomania, ambele prezentate în 1975, ar putea concura cu oricare dintre filmele sale precedente, însă publicul s-a plictisit de nevoia provocării de scandaluri şi a amplificării acestora. În acelaşi timp şi industria cinematografică britanică a intrat în criză. Declinul său a fost spectaculos, însă operele sale mai sumbre şi extremiste parcă sunt mai interesante decât capodoperele sale canonizate.

Sacru şi profan

Regizorul Abel Ferrara poate fi numit cu siguranţă un self-made man al filmului american independent. El provine din suburbiile New York-ului, îşi începe cariera profesională cu genuri grindhouse (porno, horror, exploitatition) – considerate josnice, totuşi Ferrara este considerat în prezent un regizor cultic, filosof şi moralizator, atât de critici cât şi de cinefili. În filmografia lui se regăsesc şi câteva producţii hollywoodiene, dar nici în pofida acestui fapt nu se poate bucura de atenţia meritată.