Capodopera lui Nicolae Mărgineanu este Priveşte înainte cu mânie (1993), film lucid şi crud, un film al agoniei, o privire dramatică asupra „noii”, adică postdecembristei condiţii umane, printr-o de nedorit – dar reală – simetrie cu „omul nou” de tip comunist.
Afirmat iniţial ca operator, Nicolae Mărgineanu se dedică regiei de film începând cu sfârşitul anilor ’70 (ca, de altfel, mai mulţi dintre confraţi: George Cornea, Dinu Tănase, Iosif Demian, Nicu Stan). Un om în loden, primul său lungmetraj, este în primul rând un exerciţiu stilistic, o demonstraţie de virtuozitate prin care Nicolae Mărgineanu îşi vădeşte aptitudinile regizorale, aptitudini care ulterior s-au dovedit a ţine nu de capriciu, ci de vocaţie.
Se ştie că deciziile Academiei de Film Americane sunt atacate de multe ori, printre care de cele mai multe ori un loc fruntaş ocupă acuzaţia de exprimarea a opiniilor politice: nu este prea bine dacă acest aspect primează în faţa valorilor estetice. Totuşi ceva de acest gen s-a întâmplat (şi) în cazul peliculei Zola, dar până au ajuns acolo, vedetele, care se sărbătoreau pe sine, au fost nevoiţi să treacă de două obstacole.
În 1984, în sălile de cinema, fanii ecranului larg încă aveau ce să vadă. În afara adaptării după Orwell, în acest an ajung în cinematografe filmele: Dune al lui David Lynch, Terminatorul lui Cameron şi A fost odată în America a lui Leone. Acestea nici măcar nu au fost nominalizate pentru Oscar. Din 11 nominalizări, filmul lui Miloš Forman, Amadeus a obţinut 8 statuete. Această capodoperă poate fi degustată şi separat prin intermediul simţurilor noastre, dar şi combinând toate aceste modalităţi de percepere.
În prima parte a anilor ‛80 Academia Americană de Film a trebuit să aprecieze numeroase biopicuri care au dărâmat o serie de tabuuri. Filme ca Omul elefant, Taurul furios, Amadeus, precum şi celelalte filme considerate clasice chiar şi în zilele noastre au primit, după caz, critici dure sau dimpotrivă, surprinzător de favorabile. Biografia lui Gandhi a lui Richard Attenborough aproape şi-a adjudecat singur cele 8 premii Oscar prin stilul său grandios şi a modului de prezentare ortodox, întrucât peliculele acestui film îmbină armonios lecţia de istorie cu autenticitatea biografiei eroului.
