Debuturi importante din anii ’90 (I.)

Debuturi importante din anii ’90 (I.)

Textul de faţă deschide o serie de miniportrete ale regizorilor debutanţi demni de luat în seamă în cel mai trist deceniu al cinematografiei române, 1991–2000. Ne oprim, deocamdată, doar asupra acestui deceniu deoarece istoria filmului românesc de după 2000, cu succesul nesperat, dar nu inexplicabil înregistrat, este (sau se presupune a fi) mai bine cunoscută spectatorului/cititorului. Începem, nu chiar întâmplător, cu Florin Codre. Opera prima şi, probabil, cântec de lebădă, Şobolanii roşii este o ars poetica de o valoare care depăşeşte conjuncturalul, vizionabilă şi azi, fără a dobândi însă statutul de operă de excepţie.

Andrei Blaier: Scântei şi flăcări 2.

Andrei Blaier: Scântei şi flăcări 2.

Neîncrezător parcă în propriul talent şi dând impresia că e nesigur pe (sau nemulţumit de) mijloacele de expresie ale celei de-a şaptea arte, Andrei Blaier ar fi rămas o veşnică promisiune dacă nu realiza Dimineţile unui băiat cuminte, Prin cenuşa imperiului şi, mai ales, Ilustrate cu flori de câmp, capodopera sa şi unul dintre cele mai bune filme ale cinematografiei române.