După succesul filmului La strada Fellini se mai întoarce o dată la modul de editare melodramatic (Nopțile Cabiriei) apoi cu La dolce vita și Opt și jumătate lasă în urma sa post-neorealismul pentru totdeauna. La dolce vita și Opt și jumătate îl ridică la rangul de maestru semimodernist și ajunge la apogeul carierei sale.
„Nu mă interesează dacă un film e bun sau rău atâta timp cât are viață” – astfel a sumarizat esența propriei arte în timpul pregătirilor pentru capodopera sa, Opt și jumătate Federico Fellini, maestrul inconfundabil al modernismului european, care și-a început cariera regizorală sub semnul post-neorealismului. Filmele sale din anii cincizeci au fost plasate în mediul rural, având eroi simpli dar în același timp – în antiteză cu normele neorealiste – caracterizați de trăsături sufletești inventive și profunde în loc de interesul politic și social.
