Descriere

"Scenariul tulburător, de primă mână, al lui Coppola analizează problema intimităţii şi responsabilităţii personale. Unul dintre cele mai bune filme ale anilor ’70." – Leonard Maltin – 2002 (Movie and Video Guide)

Filmul se încheagă ca o bucată muzicală. Se utilizează repetiţia sistematică a uneia şi aceleiaşi scene şi de fiecare dată se aduce un plus de informaţie. Apare un al doilea nivel, apoi un al treilea şi încă unul până când totul capătă o semnificaţie neprevăzută. Gradarea şi urmărirea din ce în ce mai amplificată a informaţiei sonore are o unică soră cinematografică, europeană, mult mai bună şi mai celebră, dar pe rezolvare vizuală, filmul "Blow-up" al lui Antonioni.

"Filmul mi-a fost inspirat de o discuţie cu regizorul Irvin Kershner despre spionajul industrial. Pe Kershner îl interesează tot ceea ce e legat de tehnică şi a inventat un microfon atât de puternic încât putea înregistra convorbirea dintre două persoane pe stradă în mijlocul mulţimii. Mi-am dat seama că e o idee foarte interesantă pe plan vizual şi am început să construiesc un subiect. Personajul principal e omul invizibil prin excelenţă. Îşi trece timpul spionându-i pe ceilalţi, înregistrându-le conversaţiile şi îi e atât de teamă că ar putea fi spionat la rândul lui încât practic a încetat să trăiască, a devenit un nimeni. Am vrut să arăt naşterea unei bănuieli la acest personaj. Ideea crimei nu e un simbol, ci motivul central în jurul căruia se elaborează o obsesie. Plecând de la acest principiu, a început să mă intereseze ideea de repetiţie." – Francis Ford Coppola – 1974 (L’Avant-Scene du Cinema)