Dogma românească şi legitimitatea independenţei

Dogma românească şi legitimitatea independenţei – Adrian Sitaru: Ilegitim

La şase ani după ce a fost distins în competiţia de scurtmetraje cu Colivia, Adrian Sitaru a revenit în cadrul Festivalului de la Berlin, de data aceasta în secţiunea „Forum”, cu al patrulea lungmetraj al său, Ilegitim. O producţie independentă (altfel spus, realizată fără finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei), la fel ca şi lungmetrajul de debut al regizorului, Pescuit sportiv (2008), filmul a avut premiera mondială, în cadrul Berlinalei, pe 13 februarie a.c.

Adevăraţii supereroi

Adevăraţii supereroi

Oricât de mult ni s-ar părea că undeva sus în cer cunoscătorii şi amatorii de benzi desenate cu supereroi încearcă din răsputeri să-i facă pe plac pasionaţilor de justiţiari în mantii-pelerine, însă acest lucru este déjà astăzi o înduioşătoare iluzie naivă.

Fugari postmoderniști și evazionism clasic prin ochii spectatorului de cinema hollywoodian

Fugari postmoderniști și evazionism clasic prin ochii spectatorului de cinema hollywoodian

În faimosul eseu despre Bonnie and Clyde (1967) al lui Arthur Penn publicat The New Yorker în anul apariției filmului – un eseu vizionar și extrem de savuros –, Pauline Kael susținea, în mod izolat, o pledoarie în favoarea filmului lui Penn, discutând impactul acestuia asupra publicului american din epocă și contracarând pas cu pas argumentele detractorilor filmului, iar pledoaria sa era construită cu precădere în jurul „sensibilității contemporaneˮ a acestuia. Raționamentul interpretativ expus mai jos se dorește a fi o extindere teoretică a liniei de argumentare a lui Kael, problematizând diferențe și asemănări între manifestări ale clasicismului și ale postmodernismului în cinema.

Halas & Batchelor Cartoon Films

Halas & Batchelor Cartoon Films – Scurtmetrajul – între comercial și independent

După cum menţionam în prima parte, succesul Fermei Animalelor propulsează numele Halas & Batchelor la nivel mondial. Studioul, al cărui număr de angajaţi ajunsese la circa o sută în timpul producţiei lungmetrajului, devine asaltat acum (1954–55) de o mulţime de oferte de a produce seriale, filme educaţionale sau de informare a publicului. Astfel, John şi Joy se văd nevoiţi să amâne (şi ulterior să renunţe) la alte potenţiale proiecte de lungmetraj – cum ar fi o adaptare după Visul unei nopţi de vară, proiect realizat în Cehia în 1959 de Trnka) în favoarea altor filme publicitare pentru companii ca Esso, Philips, Seagram sau Monsanto.

30. decembrie 2015 – Scris de
Regizorul coșmarurilor

Regizorul coșmarurilor – Wes Craven. Partea 1

Pelicula The Last House on the Left, cenzurată mult și interzisă o vreme, a avut un efect atât de răsunător, încât Craven a ajuns o paria; următorul lui film s-a lăsat așteptat cinci ani de zile, acesta a fost The Hills Have Eyes (Deodato l-a furat și pe acesta, astfel a luat naștere pelicula Cut and Run tot cu Michael Berrymann în rolul principal).

Nostalgia, planeta muzicală a lui Wong Kar-wai 1.

Nostalgia, planeta muzicală a lui Wong Kar-wai 1.

„Cea mai bună comparaţie nu este, cu siguranţă, cu Godard (…) Prin Wong Kar-wai, Hong Kong-ul îşi are propriul Truffaut, regizorul care în Tirez sur le pianiste şi Jules et Jim s-a concentrat pe personaje nu-tocmai-mature care deplâng pentru eternitate şansele pierdute”1. (David Bordwell) Nostalgia este firul care trece prin toate filmele lui Wong Kar-wai, inclusă în marea temăa timpului, prezentă în întreaga sa operă cinematografică. Universul tematic al filmelor lui Wong este traversat de opţiuni stilistice proeminente: fragmentarea narativă, folosirea monologurilor voice-over, precum şi efectele vizuale obţinute în post-producţie şi montajul muzical, care evocă videoclipurile muzicale – în numeroase materiale scrise i se atribuie o aşa-zisă „estetică MTV”.