Filmologia gustului

Filmologia gustului – Notițe despre legătura dintre arta culinară și cea cinematografică

Simțul gustativ și cel olfactiv – deși sunt considerate simțuri secundare – exprimă efecte senzuale directe împreună cu simțul vizual. O identificare asemănătoare se poate vedea și în pornografie – nu întâmplător. Diferența se evidențiază cel mai bine în faptul că pornografia exclude dimensiunile sociale și psihologice ale existenței umane, în timp ce efectul senzual al culinarului (chiar și cu funcție dramaturgică) „poate înzestra” cu acestea „personajul”. „Omul nu trăiește din ceea ce mănâncă, […] ci din ceea ce digeră” – scria renumitul gastro-estetician  din secolul al 19-lea, Brillat-Savarin. Iar filmul profită, că scoate acest sentiment și acest gând din mâncare.

Poveștile feministe ale lui Jacques Rivette 2.

Poveștile feministe ale lui Jacques Rivette 2.

Vizionarea unui film mainstream durează, de regulă, două ore. Dacă depășește, spectatorului i se justifică pierderea timpului (și banii alocați distracției) prin mecanisme narative – i.e. narațiunea se extinde adăugând situații relevante intrigii, filmul este epic.

Poveștile feministe ale lui Jacques Rivette 1.

Poveștile feministe ale lui Jacques Rivette 1.

„Eu cred că singurul rol pe care cinemaul îl are este acela de a deranja oamenii, de a contrazice structuri care precedă acele idei: trebuie să asigure că cinemaul nu mai este confortabil.”1 (Jacques Rivette)

CGI – Noul bête noire al Hollywood-ului 2.

CGI – Noul bête noire al Hollywood-ului 2. – CGI-ul lui J. J. Abrams, Nolan, Cuarón, Iñarritu sau când old-school devine new-school

Deşi filme ca Avengers: Age of Ultron (2015) sau Jurrasic World (2015), care s-au folosit de un munte de CGI, se bucură de un succes de box office uriaş, atitudinea faţă de CGI a unora dintre marii regizori de la Hollywood s-a modificat în ultima vreme. Unul dintre cei care au ales să folosească CGI-ul doar ca ultimă opţiune, este regizorul Star Wars: The Force Awakens (2015), J. J. Abrams.

CGI – Noul bête noire al Hollywood-ului 1.

CGI – Noul bête noire al Hollywood-ului 1. – Less (green screen) is more?

Extratereştri, eroi de comic books, dinozauri, monştri, planete noi cu un ecosistem complet diferit de ce vedem pe pământ – nimic nu e imposibil atunci când vine vorba de CGI. Şi totuşi „într-o lume cinematografică dominată de supereroi şi fiinţe extraterestre, cred că mulţi realizatori de filme realizează acum că [poveştile] trebuie să pară tangibile. O păpuşă Yoda va fi mereu mai bună decât un Yoda generat pe calculator”, crede scenaristul Ben Falk.

Creditorul care s-a împrumutat

Creditorul care s-a împrumutat – Quentin Tarantino

Nu este deloc întâmplător, mai degrabă e perfect simbolic, faptul că marele preot al filmului postmodern a avut începuturi umile, fiind angajat într-un magazin de închiriat casete video. Filmele sale timpurii sunt remixuri ale unor pelicule uitate, rare și subapreciate. Dar copilul teribil a crescut și le-a dovedit criticilor săi că s-au înșelat în privința lui.

Între analog și digital

Între analog și digital – Distribuție și proiecție în epoca DCP-ului

Timp de peste 100 de ani filmele au fost proiectate în sălile de cinema de pe peliculă: o bandă transparentă de plastic, perforată pe margini, cu fotograme înalte de 4 perforații. De la prima sa utilizare, în Kinetoscopul lui Edison în 1891, pelicula cu o lățime de 35 mm a fost de departe cel mai comun suport pentru filme. În toți acești 100 de ani foarte puține lucruri s-au schimbat la pelicula de 35 mm. Desigur a apărut pelicula color, forma imaginii încadrată între cele 4 perforații s-a mai schimbat, și a mai fost adăugată banda de sunet pe margine, dar principiul a rămas același, astfel încât o peliculă din anul 1900 poate rula fără probleme pe un proiector construit în anul 2000.