Cel ce aude strigătul din spatele liniştii

Cel ce aude strigătul din spatele liniştii – Werner Herzog 1.

„Nu există armonie în univers” – afirmă Werner Herzog, încercând să formuleze această filozofie în toată opera sa în modurile cele mai poetice. Rafinamentul acestei idei a fost indicat de şirul capodoperelor începând cu Aguirre, mânia lui Dumnezeu până la filmul Fitzcarraldo. De asemenea realizările perioadei mai târzii de creaţie prezintă un regizor neobişnuit de hotărât, care totdeauna are ceva de comunicat.

Cântă şi lasă-i şi pe ceilalţi să cânte

Cântă şi lasă-i şi pe ceilalţi să cânte – Robert Wise: The Sound of Music / Sunetul muzicii, 1965

În anii `50–`60 genul clasic al musicalului american îşi pierduse din popularitate şi în consecinţă se realizau din ce în ce mai puţine opere cinematografice de acest fel, iar cele care ajungeau totuşi în cinematografe, abordau subiecte mai serioase decât creaţiile precedente şi profitau de un buget substanţial. Unul dintre cele mai semnificative filme ale acestei tendinţe, premiat cu cinci premii Oscar, inclusiv cu cel acordat pentru cel mai bun film, este Sunetul muzicii, care poate fi numit pe bună dreptate cel mai ambiţios proiect al acestui gen, dar totodată şi cântecul de lebădă al acestuia.

Hollywood între ghilimele

Hollywood între ghilimele – George Roy Hill: The Sting / Cacealmaua, 1973

Hill a turnat două filme avându-i în rol principal pe Redford şi pe Newman. Directorul care se adaptează în mod discret la o mare varietate de materii prime ale genului cinematografic, a fost nominalizat de mai multe ori la Oscar: nostalgia pentru filmele vechi, compuse într-un limbaj ironic şi cinic (Butch Cassidy şi Sundance Kid) nu i-a adus încă statueta pentru regie. Însă filmul şi-a atins obiectivul propus: de a fi jucăuş şi distractiv, şi să câştige statueta pentru asta.

„You must remember this”

„You must remember this” – Michael Curtiz: Casablanca, 1942

„Dacă nu urci în avionul acela, vei regreta toată viaţa. Poate nu azi, poate nu mâine, dar în curând, până la sfârşitul vieţii” – spune un bărbat slăbuţ, cu ochelari, cu părul ciufulit. „E din Casablanca. Toată viaţa am aşteptat să pot spune aceasta” – adaugă, şi îşi ia rămas bun de la femeia iubită în ceaţa care acoperă aeroportul. Pleacă, în timp ce un tip în trenci aruncă după el fraza de netradus: „Here’s looking at you, kid.”

Între Hollywood şi Europa

Între Hollywood şi Europa – Stanley Kubrick, obsedatul independenţei

A reuşit să influenţeze atât cinematografia americană cât şi pe cea europeană în timp ce şi-a trăit mare parte a vieţii şi a creat unele dintre cele mai bune pelicule ale sale în arhipelagul ce leagă cele două continente: Anglia. Cum se poate să vieţuieşti pe spinarea sistemului de studiouri din America, şi, totodată, în mediul european şi în cultul cineastului independent? Poate reuşim să ne dăm seama din această scurtă biografie a lui Kubrick.

De ce iese uneori personajul de pe ecran fără să vrea?

De ce iese uneori personajul de pe ecran fără să vrea? – Proporţii ale imaginii pe celuloid

Filmul de celuloid cu lăţimea de 35 mm şi cu părţile laterale perforate a fost patentat şi folosit pentru prima dată în aparatele de fotografiat ale companiei Eastman Kodak. Formatul folosit de Eastman Kodak a fost standardizat în industria filmului în 1889. De-a lungul timpului, filmul a devenit colorat şi sonor, dar de fapt tot ce s-a schimbat a fost componenţa chimică a materiei prime. Chiar şi în ziua de azi folosim acest tip de film în aparatele de fotografiat clasice, majoritatea filmelor sunt înregistrate pe film de acest tip şi această lăţime de film a determinat şi determină proporţia de 1,33:1 (adică de 4:3) a imaginii, care este proporţia ecranului de televizor şi a ecranului de calculator, ca şi a filmelor care nu sunt făcute pentru ecranul lat / bandă lată?

Elogiul zborului

Elogiul zborului – William A. Wellman: Wings / Aripi, 1927

Pe 16 mai 1929 acest film primea Oscarul la categoria Cea mai bună peliculă. Dacă numele lui William A. Wellman nu sună cunoscut pentru iubitorii filmelor mute nu este o coincidenţă. Nici regizorul, nici filmul nu fac parte din categoria figurilor/peliculelor canonizate ale epocii.

Istoria westernului 3.

Istoria westernului 3. – Perioada de aur a westernului european

În Europa westernuri s-au produs încă din perioada de început a filmului. La începutul secolului, au fost turnate filme care pot fi denumite „filme ale Vestului Sălbatic” cu participarea lui Joe Hamann în Germania, respectiv cu participarea lui Béla Lugosi în Germania. Şcoala westernului european s-a născut însă doar în anii ’60.

Istoria westernului 2.

Istoria westernului 2. – Perioada westernului „major”

Pe banda rulantă a Hollywoodului anilor ’20–’30 au apărut şi s-au şlefuit clişeele westernului: colaborarea dintre D. W. Griffith, William S. Hart, Tom Mix, John Cruze. John Ford şi John Wayne marchează perioada westernului „major”. Iar în anii ’50 ramura americană a acestui gen devine deja atât de faţetată şi complexă, încât pentru revitalizarea lui este nevoie de „ajutor din exterior”.