Între Hollywood şi Europa

Între Hollywood şi Europa – Stanley Kubrick, obsedatul independenţei

A reuşit să influenţeze atât cinematografia americană cât şi pe cea europeană în timp ce şi-a trăit mare parte a vieţii şi a creat unele dintre cele mai bune pelicule ale sale în arhipelagul ce leagă cele două continente: Anglia. Cum se poate să vieţuieşti pe spinarea sistemului de studiouri din America, şi, totodată, în mediul european şi în cultul cineastului independent? Poate reuşim să ne dăm seama din această scurtă biografie a lui Kubrick.

De ce iese uneori personajul de pe ecran fără să vrea?

De ce iese uneori personajul de pe ecran fără să vrea? – Proporţii ale imaginii pe celuloid

Filmul de celuloid cu lăţimea de 35 mm şi cu părţile laterale perforate a fost patentat şi folosit pentru prima dată în aparatele de fotografiat ale companiei Eastman Kodak. Formatul folosit de Eastman Kodak a fost standardizat în industria filmului în 1889. De-a lungul timpului, filmul a devenit colorat şi sonor, dar de fapt tot ce s-a schimbat a fost componenţa chimică a materiei prime. Chiar şi în ziua de azi folosim acest tip de film în aparatele de fotografiat clasice, majoritatea filmelor sunt înregistrate pe film de acest tip şi această lăţime de film a determinat şi determină proporţia de 1,33:1 (adică de 4:3) a imaginii, care este proporţia ecranului de televizor şi a ecranului de calculator, ca şi a filmelor care nu sunt făcute pentru ecranul lat / bandă lată?

Elogiul zborului

Elogiul zborului – William A. Wellman: Wings / Aripi, 1927

Pe 16 mai 1929 acest film primea Oscarul la categoria Cea mai bună peliculă. Dacă numele lui William A. Wellman nu sună cunoscut pentru iubitorii filmelor mute nu este o coincidenţă. Nici regizorul, nici filmul nu fac parte din categoria figurilor/peliculelor canonizate ale epocii.

Istoria westernului 3.

Istoria westernului 3. – Perioada de aur a westernului european

În Europa westernuri s-au produs încă din perioada de început a filmului. La începutul secolului, au fost turnate filme care pot fi denumite „filme ale Vestului Sălbatic” cu participarea lui Joe Hamann în Germania, respectiv cu participarea lui Béla Lugosi în Germania. Şcoala westernului european s-a născut însă doar în anii ’60.

Istoria westernului 2.

Istoria westernului 2. – Perioada westernului „major”

Pe banda rulantă a Hollywoodului anilor ’20–’30 au apărut şi s-au şlefuit clişeele westernului: colaborarea dintre D. W. Griffith, William S. Hart, Tom Mix, John Cruze. John Ford şi John Wayne marchează perioada westernului „major”. Iar în anii ’50 ramura americană a acestui gen devine deja atât de faţetată şi complexă, încât pentru revitalizarea lui este nevoie de „ajutor din exterior”.

Istoria westernului 1.

Istoria westernului 1. – Naşterea mitului vizual al Vestului Sălbatic

Chiar dacă s-a exprimat destul de dur, Charlton Heston a reliefat contradicţia esenţială a westernului. Este vorba despre opoziţia dintre un Vest real şi un Vest Sălbatic mitic-mitizat; de Vestul real nimeni nu este interesat, toţi cinefilii / telespectatorii râvnind mitul care se naşte dintr-un nucleu al realităţii.

Plângeri mute

Plângeri mute – Istoria genului melodramatic 1.

Inocenţă atrasă în capcană, căsătorii nefericite, pasiuni dezlănţuite, iubire trădată – sânge, traspiraţie şi lacrimi, lacrimi, lacrimi. Melodrama nu şi-a pierdut din popularitate nici în zilele noastre şi este unul dintre cele mai apreciate genuri ale istoriei cinematografice . Prima parte a seriei, fără pretenţia tratării complete, prezintă începuturile, filmele mute până în anul 1930.

Pe drum, fără ţintă

Pe drum, fără ţintă – Federico Fellini: La Strada

Oscarul pentru cel mai bun film în limbă străină acordat de Academie în anii 1947–1955 în mod rapsodic, fără competiţie, ca un onorariu, sub denumirea Special sau Honorary Awards, a devenit o competiţie adevărată la ceremonia din anul 1957, când a primit şi numele oficial actual. (Academy Award for Best Foreign Language Film, adică Premiul pentru cel mai bun film în limbă străină). Primul câştigător a fost filmul lui Federico Fellini: La Strada (1954).

Musicalul favorit al Oscarului

Musicalul favorit al Oscarului – Robert Wise, Jerome Robbins: West Side Story, 1961

Filmul intitulat Poveste din cartierul de vest (West Side Story, r. Robert Wise, Jerome Robbins, 1961) – musical distins cu cele mai multe premii Oscar din toate timpurile – l-a înfrânt cu cele 10 statuete pe predecesorul său, Gigi (Gigi, r. Vincente Minnelli, 1958) în 1962, la a 34-a ediţie de decernare a Premiilor Oscar. Însă cu acest rezultat creaţia lui Jerome Robins şi Robert Wise a devenit competitivă nu numai în genul musicalului, deoarece până în ziua de azi trei filme au câştigat mai multe (11) premii Oscar: Ben-Hur (Ben-Hur, r. William Wyler, 1959), Titanic (Titanic, r. James Cameron, 1997) şi Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui (Lord Of The Rings: The Return Of The King, r. Peter Jackson, 2003).