Despre caracterul fictiv al autoidentității

Despre caracterul fictiv al autoidentității – Portret despre David Lynch

În cele ce urmează vom vorbi despre unul dintre artiștii filmului american contemporan care a încărunțit în mod elegant din cauza viziunilor pe care le-a avut, dar acestea nu au pierdut nimic din intensitatea și puterea lor în cei mai bine de cincizeci de ani ai carierei sale. Cuvântul viziune, cu toate asocierile sale ezoterice și supra-materialiste, apare în mintea omului ori de câte ori revede o operă de-al lui David Lynch: nici poveștile spuse, nici personajele, nici sistemele de convenții artistice folosite nu se dovedesc a fi suficiente ca să lege și să forțeze cele văzute într-un cadru anume.

Un bărbat numit Bud Spencer

Un bărbat numit Bud Spencer

A trecut un an, de când Carlo Pedersoli, adică binecunoscutul Bud Spencer a încetat din viață. În mod interesant la un an distanță de la moartea lui nu prea i se simte lipsa, în sensul că nu există zi în care să nu-i apară silueta familiară cu mersul lui lent, plictisit pe unul dintre canalele de televiziune. Ba mai mult de atât există o mulțime de magazine de suveniruri online, artiști graffiti, festivaluri in memoriam îmbunătățite cu muzică și concursuri de gătit și de sosii încearcă să-i mențină amintirea vie.

DCP-ul homemade și DCP-O-MATIC

DCP-ul homemade și DCP-O-MATIC

Dacă ai avut vreodată un film acceptat la un festival, ai închiriat o sală de cinema pentru o vizionare cu familia și prietenii sau a trebuit să trimiți un spot publicitar la un cinema, probabil ai auzit de DCP (Digital Cinema Package). Acesta este formatul în care sunt distribuite filmele în cinematografe și am scris un articol mai amplu despre el aici. Dar cum se face un DCP?

Reconstituiri picturale în Passion

Reconstituiri picturale în Passion

„Delacroix a început prin a picta luptători, apoi sfinți; de acolo, a trecut la îndrăgostiți, apoi la tigri. La sfârșitul vieții a pictat flori”, citește un personaj din Passion (1982) de Jean-Luc Godard. De acolo, Godard taie la o secvență într-o seră (unde prim-planul e invadat, deci, de flori), cu un cuplu (Hanna Schygulla și Michel Piccoli) având o ceartă domestică destul de generică. E o singură tăietură de montaj, dar face destul de clar unde trebuie căutată intenția artistică în acest film: nu în intrigă, ci în mijloacele regizorale.

Vermeer și cinematograful

Vermeer și cinematograful

A trata, la modul general, relația dintre pictură și film rămâne, într-un anume sens, un demers arheologic. Trebuie avut în vedere diversele modalități în care cele două arte converg.

Picturi pe marile ecrane

Picturi pe marile ecrane

Nici într-un eseu, dar nici măcar într-o enciclopedie nu s-ar putea enumera toate ocaziile în care inspirația venită din pictură s-a arătat pe marile ecrane, de când s-a inventat aparatul de filmat. Iată câteva, din nenumăratele exemple, fără a ne dori să alcătuim o listă exhaustivă, pentru a ilustra conexiunile dintre cele două ramuri de artă.

Înstrăinare smiorcăită

Înstrăinare smiorcăită – Filmele 'quirky cinema' din America

Cuvântul quirky s-ar putea traduce în limba română ca 'neobișnuit', 'ciudat'. Este dificil de recunoscut unde începe un film quirky, deoarece acest atribut este folosit pentru a descrie foarte multe filme indie, dar nu toate aparțin genului de 'quirky cinema' definit de esteticienii de film.

Halas & Batchelor Cartoon Films

Halas & Batchelor Cartoon Films – Începuturile şi Ferma Animalelor

Studioul înfiinţat de John Halas şi soţia lui, Joy Batchelor, în 1940 a avut o activitate intensă în cei peste cincizeci de ani de existenţă, producând o mare varietate de filme de animaţie, de scurt sau lung metraj, de la filme pentru copii şi educaţionale, la documentare şi filme de propagandă, de la clipuri pubicitare şi seriale TV la filme de autor şi experimentale. Indiferent de diversele teme şi tehniciabordate de-a lungul istoriei studioului, producţiile Halas & Batchelor sunt caracterizate prin inovaţie tehnică şi flexibilitate stilistică.

3. septembrie 2017 – Scris de
Cel mai interzis polonez

Cel mai interzis polonez – Portret Andrzej Żuławski

În februarie 2016, la vârsta de 75 de ani a murit Andrzej Żuławski, cel mai talentat regizor polonez care a existat vreodată, într-atâta, încât nici nu a fost agreat în Polonia în era comunistă. Până în ziua de azi este un regizor subestimat la el în țară. Asemenea lui Roman Polanski a lucrat în străinătate, cel mai mult în Franța, deoarece avea o reținere față de Hollywood: era un regizor de factură veche care prefera filmele de autor.