Vademecum – istoria filmului sud-coreean 2.

Sintetizând prima parte a vademecum-ului, filmul sud-coreean cunoaşte câteva etape distincte în evoluţia sa:

• 1903–1945: Coreea de Sud sub ocupaţia japoneză, cenzură şi implicaţii
• 1945–1953: eliberarea şi războiul dintre cele două Coree, influenţa americană
• 1954: cinematografia trece sub autoritatea Ministerului Apărării
• 1955–1969: golden age I al filmului sud-coreean
• 1960–1970: cenzură şi dictatură militară represivă, consecinţe
• 1980: revoluţionarea industriei filmului sud-coreean
• 1987: golden age II, noul val de cineaşti
• 1997: criza economică
• 2005:  democraţia şi fenomenul Hallyu (Korean wave), conduce la o grăitoare şi explozivă popularitate a industriei spectacolului, muzică, film şi TV.
• 2005, 2007, 2012: politica guvernamentală atribuie prioritar fonduri către 3 direcţii: Învăţământ superior (îndeosebi artistic), sănătate şi industria filmului.

Astfel, în 2012, Coreea de Sud exportă peste 65% din producţia sa de filme în întreaga lume.

Im Kwon-taek: Hanji (2010)

Pe lângă producţia copleşitoare de filme TV, serii şi seriale de diferite genuri şi target, tabloul evoluţiei producţiei de film sud-coreean este conclusiv:

• 1903–1945 se produc ± 160 filme
• 1945–1955 se produc doar 8 filme
• 1960 se produc 108 filme
• 2003 se produc   80 filme
• 2006 se produc 110 filme
• 2010 se produc 152 filme
• 2011 se produc 230 filme

Lee Chang-dong: Poetry (2009)

Începând îndeosebi  cu 2000, filmul sud-coreean cunoaşte o adevărată renaştere, prosperare, avânt, progres. Azi  – mai mult ca niciodată – rivalizează cu filmul american la el acasă. Surprinde constant prin calitatea, diversitatea şi creativitatea scenariştilor, regizorilor şi nu in ultimul rând prin prestarea actoricească de înaltă clasă şi dedicaţie. Ancorarea permanentă la propriile rădăcini şi tradiţie, modul sincer prin care se cerne istoria de legendă, au condus rapid la audienţe internaţionale record.

O mare parte a producţiei de film sud-coreeană se compune din chopoks¹ calchiate după modelul american, dar o altă mare parte a producţiei de film este susţinută de filmul independent, unde cel mai adesea putem decela tuşa cu adevărat unică a cineastului sud-coreean:

Im Kwon-taek 임권택 (1936), maestrul de necontestat cu o filmografie de peste 100 de filme, este veriga reper pentru 2 perioade istorice distincte ale istoriei filmului coreean. Şi-a început cariera în plină epocă quota-quickies, a atras rapid atenţia publicului internaţional prin calitatea filmelor dar şi prin multiplele retrospective, premii şi distincţii la Cannes, Berlin, Pusan International Film Festival, Asia Pacific Film Festival etc.: Hanji (2010), Beyond the Years (2007), Low Life (2004), Strokes of Fire (2002), Chunhyang (2000), The General’s Son (1990).

Jang Sun-woo 장선우 (1952), poate cel mai provocator şi controversat cineast borderlines după Kim Ki-duk. Figură mitică a noului val (’86–’99), azi cvasi uitat: So Cute (2004), Resurrection of the Little Match Girl (2002), Lies (1999), Bad Movie (1998), A Petal (1996), The Cinema on the Road (1995), To You, from Me (1994), Passage to Buddha (1993), The Road to the Racetrack (1991), The Age of Success (1988), Seoul Jesus (1986).

Lee Chang-dong

Lee Chang-dong 이창동 (1954), multi premiat la festivaluri internaţionale, fost ministru al Culturii (2003), decorat cu Légion d’Honneur de către Jacques Chirac (2006). Lee Chang-dong este cineastul pictor al luminii şi al umbrei interiorităţii. Filmele sale emană subtilul echilibru, profunda bucurie şi adânca nostalgie ale unui autor total adevărat: The Cat (2011), A Brand New Life (2009), Never Forever (2007), Poetry (2009), Secret Sunshine (2007), Oasis (2002), Peppermint Candy (2000), Green Fish (1997).

Lee Joon-ik 이준익 (1959), spiritual ironic regizor-scenarist de filme cu tentă istorică: Once Upon a Time in a Battlefield (2003), The King and the Clown (2005), Radio Star (2006), The Happy Life (2007), Sunny (2008), Blades of Blood (2010), Battlefield Heroes (2011).

Kim Ki-duk

Kim Ki-duk 김기덕(1960), considerat de critică ca fiind marele lider al filmului de autor. Atras de social şi de micro-istorii la scara Istoriei Mari, este preocupat de raporturile umane puţin verbalizate: Bad Guy (2001), Spring, Summer, Fall, Winter and Spring (2003), Samaritan Girl (2004), Time (2006), Breath (2007), Dream (2008), Arirang (2011), Amen (2011), Poongsan (2011).

Hong Sang-soo 홍상수 (1960), cel mai francofil şi rohmerian cineast coreean, influenţat de opera Noului Val Francez. Non-comunicarea şi dorinţa tăcută sunt leit-motivele sale recurente: The Day a Pig Fell into the Well (1996), Woman Is the Future of Man (2004), Tale of Cinema (2005), Woman on the Beach (2006), Night and Day (2008), Like You Know It All (2009), Hahaha (2010), Oki’s Movie (2010), The Day He Arrives (2011), In Another Country (2012).

Kang Woo-suk 강우석 (1960), producător şi regizor de top, stil distinctiv, satiră şi umor, precis, direct şi apropiat de actor sau spectator deopotrivă: Glove (2011), Moss (2010), Hanbando (2006), Another Public Enemy (2005), Silmido (2003).

Im Sang-soo 임상수 (1962), numit şi estetul, este cineastul sociolog al noului val, cu o perspectivă aparte – deloc poetică – despre femeia coreeană de tip nou: The Taste of Money (2012), The Housemaid (2010), Le Vieux Jardin (2007), The President’s Last Bang (2005), Une femme coréenne (2003), Tears (2000).

Im Sang-soo: The Taste of Money (2012)

Contrar publicului continentului american sau european, filmul documentar sud-coreean se bucură de mare popularitate de public în Coreea. Poate fiindcă temele alese sunt acele teme profund umane şi responsabile, străbătute de fiori de solidaritate, compasiune şi vibraţie specială ?!

Amintesc doar câţiva autori şi filmele lor, cu încasări semnificative:

Yi Seung-jun: Planet of Snail (2011)

• Yi Seung-jun 이승준 (1971): Planet of Snail (2011);
• Han Hak-soo 한학수(1969), Jang Hyeong-won 장형원: Tears of Africa (2011);
• Kim Hyeon-cheol 김현철, Kim Jin-man -I김진만 (1971): Tears in Amazon (2010);
• Heo Tae-jeong 허태정, Jo Joon-mook 조준묵: Tears of Arctic (2008).

Din spirit de fairplay – pe lângă regizorii care cel mai adesea sunt nominalizaţi în istoriile de film şi al căror nume apar majoritar în mass media – consider că nu trebuie uitat că filmul este dintotdeauna şi pentru întotdeauna o muncă de echipă.

Implicit – conform unei judecăţi personale de valoare – mai jos consemnez, numele celor care au dăruit, dăruiesc şi vor dărui din ei însăşi filmului sud-coreean şi îl fac vestit…

Scenarişti² – ieri, azi şi speranţe:

• Kim Jeon-han 김전한 (1962): Driving With My Wife’s Lover (2006); July 69, Moon Palace (2006); Green Chair (2004);
• Song Il-gon 송일곤(1971): Flower Island (2001), Spider Forest (2004), Feathers in the Wind (2004), The Magicians (2005), Dance of Time (2010), Always (2011);
• Juhn Jai-hong 전재홍(1977): Covertness (2012), Poongsan (2011), Beautiful (2008).

Kim Jeon-han, Song Il-gon şi Juhn Jai-hong

Directori de imagine – ieri, azi şi speranţe:

• Kim Wu-hyeong 김우형 (1969): The Taste of Money (2012), Endless Joke (2011), The Front Line (2011), The Warrior’s Way (2010), Cyrano Agency (2010), Late Autumn (2010), Yongseoneun Eupda (2010), Paju (2009), Voice of a Murderer (2007), The Old Garden (2006);
• Yi Seung-jun 이승준 (1971): Planet of Snail (2011), Children of God (2009), Flowers, Two Women’s Story (2007).

Kim Wu-hyeong şi Yi Seung-jun

Compozitori – ieri, azi şi speranţe:

• Bang Jun Seok 방준석 (1970): Always (2011), Go Go 70 (2008), Nowhere to Turn (2008), Eye For An Eye (2008), Sunny (2008), Like Father, Like Son (2008), Paradise Murdered (2007), 2 Faces of My Girlfriend (2007), The Happy Life (2007), A Good Day To Have An Affair (2007), The City of Violence (2006), Radio Star (2006), Crying Fist (2005), You Are My Sunshine (2005), R-Point (2004), Hi, Dharma 2: Showdown In Seoul (2004), Ing (2003), Oh! Brothers (2003), Who Are You? (2002);
• Yiruma (1978): Doggy Poo (2004), Oasis (2002), Winter Sonata (2002).

Bang Jun Seok şi Yiruma

Actriţe – ieri, azi şi speranţe:

• Yoon Jeong-hee³ 윤정희(1944): Poetry (2010), Two Flags (1994), Flower in the Snow (1992);
• Park Soo-ae 수애 (1980): A Thousand Days’ Promise (2011), Late Night FM (2010), Athena: Goddess of War (2010), And Us / Breakfast At Tiffany’s (2009), Like Fireworks, Like Butterflies / The Sword with No Name (2009), Someone Dear Is Far Away / Sunny (2008);
• Han Hyo-joo 한효주(1987): Love 911 (2012), Masquerade (2012), Always (2011), Dong Yi (2010), Postman to Heaven (2009).

Yoon Jeong-hee, Park Soo-ae şi Han Hyo-joo

Actori – ieri, azi şi speranţe de mâine:

• Jeong Jin-yeong 정진영 (1964): The Case of Itaewon Homicide (2009), Sunny (2008), The Kingdom of the Winds (2008), The Happy Life (2007), For Eternal Hearts (2007), Bunt (2006), Love Phobia (2006), King and the Clown (2005), Chulsoo Loves Younghee (2005), Dharma Goes to Seoul (2004), Hwangsanbeol (2003), Wild Card (2003), Hi Dharma (2001);
• Kim Nam-gil 김남길 (1981): Lovers Vanished (2010), Bad Guy (2010), Handphone (2009), Queen Seon Deok (2009), Portrait of a Beauty (2008), Modern Boy (2008), Public Enemy Returns (2008), No Regret (2006);
• Yoo Seung-ho 유승호 (1993): Blind (2011), Warrior Baek Dong Soo (2011), City of Fathers (2009), Queen Seon Deok (2009), Fourth Period Murder Mystery (2009), Unforgettable (2008), My Teacher (2006).

Jeong Jin-yeong, Kim Nam-gil şi Yoo Seung-ho

Tematica ce caracterizează cinematografia sud-coreeană este cât se poate de diversă dar putem conchide că rămân constante câteva teme recurente: respectul pentru tradiţia, cultura şi istoria ţării, despărţirea celor două Coree, reunificarea teritorială, dictatura japoneză, americanizarea societăţii de consum dar şi filme cu target ţintit pentru public feminin, adolescenţi sau amatori de pretutindeni de lupte marţiale etc. Nu trebuie omis – vrem sau nu vrem să recunoaştem – că odată cu Shiri (1999) a lui Kang Je-gyu, filmul coreean se impune al grande ca vedetă pe piaţa mondială a filmului. Nu e puţin lucru să depăşeşti box-office-ul american la el acasă şi să preiei clasamentul în faţa unor filme precum Tăcerea mieilor, Harry Potter sau Spiderman…

Viitorul filmului?! În ciuda diferenţelor esenţiale – încă – de comprehensiune şi abordare între occident-orient şi vest-est, intuiţia îmi spune că aportul cinematografiei sud-coreene va fi unul definitoriu în supravieţuirea valorică a filmului noului mileniu.

A bon entendeur salut!