La mijlocul lunii iulie 2014 s-a terminat campania inițiată de Festivalul Internațional de Film Transilvania care avea ca scop strângerea fondurilor necesare pentru salvarea depozitului de filme a fostei Regii Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor (RADEF). Ce s-a schimbat de atunci la fața locului? La ce ne putem aștepta în viitor în privința depozitului de pe strada Maiakovski? Sub îndrumarea coordonatoarei proiectului, Roxana Tarko am vizitat acest centru transilvănean al cinematografiei care în urmă cu 10 ani a adăpostit încă mii de role de film.
Situația deplorabilă în care se aflase depozitul a fost prezentată pe larg de presa locală în cea de-a doua jumătate al anului 2013. În martie 2014 a fost pornit proiectul „Salvați marele ecran!”, care avea ca scop renovarea vechilor săli de cinema și depozite de filme din România. Ca un sub-proiect, „Salvați depozitul de filme!” din Cluj a fost administrat de Casa TIFF. Grație strângerii de fonduri și a donației băncii UniCredit Țiriac s-a adunat o sumă de peste 9000 de euro, din care s-a reușit până acum o reabilitare minimă a clădirii și a curții, iar în 19 octombrie a fost organizată și o festivitate de deschidere, mică și simpatică. Organizatorii au așteptat publicul cu concerte, piese de teatru, proiecție de film, numere de scamatorie și un târg vintage.
În urmă cu câteva zile, am găsit la fața locului următorii: o curte recent împrejmuită și curățată, un lacăt pe poartă, un muncitor – care părea gata să-mi deschidă poarta în schimbul unui pachet de țigări – și soția acestuia – care mi-a spus că îmi dă numărul de telefon al unei persoane competente. Înainte să-o sun pe aceasta, am navigat pe Facebook și am nimerit pe pagina Casei TIFF – le-am cerut ajutorul printr-un mesaj. Mi-au răspuns foarte rapid, și mi-au dat numele și numărul de telefon al Roxanei Tarko, coordonatoarea proiectului „Salvați marele ecran!”.Dânsa a fost și ea foarte amabilă și în ziua următoare m-a însoțit pe strada Maiakovski, a deschis poarta și mi-a răspuns la întrebări.
{album:3}
Am aflat că renovarea nu s-a terminat: coordonatoarea mi-a explicat că lucrările de topografie continuă și în momentul de față, iar cu ajutorul acestora se va afla care sunt procedurile de restaurare mai serioase ce ar putea fi suportate de clădire. Măsurările sunt făcute de studenții de la facultatea de arhitectură al Universității Babeș–Bolyai – pentru tineri toate acestea constituie un proiect obligatoriu, vor primi pe el note la sfârșitul semestrului.
Lucrările de renovare au fost începute mai târziu decât au fost planificate, deoarece Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc, cea care se ocupă de proiect, a putut accesa banii cu întârziere. Astfel în prima perioadă doar patru-cinci persoane au putut ieși la locație. Și primăria a trimis din când în când câte-o echipă – deși domnișoara Tarko n-a dorit să comenteze calitatea lucrărilor făcute de aceștia.
Se pare că doar spre primăvară vom putea vedea schimbări majore: cele mai importante lucrări au fost amânate din cauza apropierii iernii. Peste câțiva ani însă, dacă toate se vor realiza conform planurilor, aici se va găsi primul muzeu de cinematografie interactiv din România. Deocamdată scopul principal al proiectului este să ofere artiștilor clujeni o locație potrivită pentru diferite producții de teatru, proiecții sau chiar expoziții. Țelul este ca începând de primăvară, depozitul de filme să poată găzdui în fiecare weekend câte-un eveniment artistic, deși până în acest moment, clădirea și împrejurimile au fost doar reabilitate și igienizate, iar în ograda viitorului muzeu a fost înființat un teren de joacă minuscul și modest. Conform planurilor, clădirea din spate va găzdui sala de proiecție.
{album:4}
Domnișoara Tarko mi-a explicat în ce sens va fi acest muzeu interactiv, diferit de muzeele obișnuite: vizitatorii nu vor veni doar la o expoziție anume, ci vor avea prilejul de a lua parte la scurte prezentații și lucrări de atelier, pentru a afla de exemplu, cum se realiza pe vremuri o proiecție de film sau cum se prelucrau rolele de film în trecut. Vor putea călători în timp, în lumea peliculelor vechi – ne promite Alexandra Tarko.
Căsuța de lângă depozit a fost folosită pe vremuri drept birou, iar acum este locuită de o familie de romi. Cei care se ocupă acum de proiect sunt într-o relație foarte bună cu vecinii, Roxana Tarko consideră că excluderea sau îndepărtarea lor ar fi lipsită de sens: când le-au explicat ce se întâmplă, vecinii au devenit foarte entuziaști și și-au oferit ajutorul; acum și ei eu grijă ca nimeni să nu intre pe teritoriul depozitului, și în schimb copii lor au voie să intre pe terenul de joacă. Evenimentul de Halloween, din 1 noiembrie a avut și un scop caritativ: din donațiile celor prezenți organizatorii vor cumpăra diferite articole de uz casnic pentru familia din casa vecină.
Domnișoara Tarko a mai povestit că pentru ei este extrem de important ca comunitatea din împrejurimi să înțeleagă că nu are sens să mai distrugă și să vandalizeze fostul depozit de filme: oamenii trebuie să înțeleagă și să conștientizeze de ce și cât este de bună această înnoire și pentru ei, dar și pentru toți clujenii.
